2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

audio1- [At: DN3 / P: a-u-di-o / V: audi- / E: lat, fr audio-] (Element prim de compunere): 1-5 Referitor la auz (1-2,7-9). 6-10 Auz (1-5). 11 Referitor la frecvențele sonore audibile. 12 Servind la auz. 13 Solicitând auzul.

aúdio2 ai [At: DEX-S / P: a-u-di-o / E: fr audio] Care servește la percepția auditivă.

AUDIO-1 Element de compunere care înseamnă „referitor la auz”. [Pr.: a-u-di-o] – Din lat., fr. audio-.

AÚDIO2 adj. invar. Care servește la perceperea auditivă. Casetă audio. [Pr.: a-u-di-o] – Din fr. audio.

AUDIO-1 Element de compunere care înseamnă „(eu) aud”, „servind la auz”, „solicitând auzul”. [Pr.: a-u-di-o] – Din lat., fr. audio-.

AÚDIO2 adj. invar. Care servește la perceperea auditivă. [Pr.: a-u-di-o] – Din fr. audio.

AUDIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) auz”, „referitor la frecvențele sonore auzibile”. [Pron. a-u-di-o-, var. audi-. / < fr., it. audio-, cf. lat. audire – a auzi].

AUDIO1- elem. „auz”. (< fr. audio-, cf. lat. audire, a auzi)

AÚDIO2 adj. inv. care servește la perceperea auditivă. (< fr., engl. audio)

AÚDIO adj. invar. Care servește la perceperea auditivă. [Sil. a-u-di-o] /<fr. audio


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aúdio (a-u-di-o) adj. invar.

aúdio adj. invar. (sil. a-u-di-o)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AUDIO- „auz, audiție, frecvență sonoră, auditiv”. ◊ L. audio, ire „a auzi” > fr. audio-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. audio-.~fon (v. -fon), s. n., aparat acustic, folosit de hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor; ~fonologie (v. fono-, v. -logie1), s. f., disciplină medicală care studiază fonația, audiția și limbajul; ~graf (v. -graf) s. n., audiometru*; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. înregistrare grafică a intensității și frecvenței sunetelor. 2. Curbă grafică indicînd acuitatea auditivă a unei persoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în audiologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul problemelor legate de auz; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare a acuității auditive a unei persoane; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea acuității auditive a unei persoane și pentru efectuarea audiogramelor; sin. audiograf.

Intrare: audio (adj.)
audio1 (adj.) adjectiv invariabil
  • silabație: a-u-di-o
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • audio
Intrare: audio (pref.)
audio2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • audio

audio (adj.)

  • 1. Care servește la perceperea auditivă.
    surse: DEX '09 MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Casetă audio.
      surse: DEX '09

etimologie:

audio (pref.)

  • 1. Element de compunere care înseamnă „referitor la auz”.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: