17 definiții pentru audiție audițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

audiție sf [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, L. D. 20 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr audition, lat auditio, -onis] 1-5 Audiere (1-5). 6 (Îs) ~ muzicală Concert dat pentru un grup (restrâns) de ascultători. 7 (Îs) În primă ~ Concert sau bucată muzicală prezentate publicului pentru prima dată. 8 Auz. 9 (Psh; frm; îs) ~ colorată Particularitate a unor persoane de a vedea imagini colorate la auzirea sunetelor. 10 Recepție de semnale audio.

AUDÍȚIE, audiții, s. f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. ◊ Loc. adj. și adv. În primă audiție = (care se execută) pentru prima dată în fața publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv. 3. (Rad.) Recepționare de semnale audio. [Pr.: a-u-] – Din fr. audition, lat. auditio, -onis.

AUDÍȚIE, audiții, s. f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. ◊ Loc. adj. și adv. În primă audiție = (care se execută) pentru prima dată în fața publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv. 3. (Rad.) Recepționare de semnale audio. [Pr.: a-u-] – Din fr. audition, lat. auditio, -onis.

AUDÍȚIE, audiții, s. f. Faptul de a audia; (concretizat) ceea ce se audiază, în special concert dat în fața unui cerc restrîns de ascultători. Organizarea de audiții colective ale buletinelor de știri ale posturilor centrale de radio cît și ale stațiilor de radioficare constituie de asemenea o formă importantă prin care instituțiile culturale de masă pot face informarea țărănimii muncitoare asupra evenimentelor care se petrec pe plan intern și internațional. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 346, 2/1. Oamenii muncii din sală au cerut la sfîrșitul audiției ca asemenea manifestări să aibă loc cît mai des în căminele culturale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 2/3. ◊ Audiție pe discuri = concert constînd din piese muzicale imprimate pe discuri. ◊ Expr. (A executa o bucată muzicală) în primă audiție = (a cînta o bucată) pentru prima dată în fața publicului. Pronunțat: a-u-di-ți-e.

AUDÍȚIE, audiții, s. f. Faptul de a audia (2); ceea ce se audiază. Audiție muzicală.Expr. (A executa o bucată muzicală) în primă audiție = (a cânta o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Pr.: a-u-] – Fr. audition (lat. lit. auditio, -onis).

AUDÍȚIE s.f. Faptul de a audia (2); (spec.) audiere de muzică cu un auditoriu restrâns. ◊ A executa (o bucată muzicală) în primă audiție = a cânta (o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Gen. -iei, var. audițiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio].

AUDÍȚIE s. f. 1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simțului auditiv. 2. audiere de muzică cu un public restrâns. ♦ în primă ~ = (despre executarea unei compoziții muzicale) pentru prima oară în public. 3. recepționare de semnale audio. (< fr. audition, lat. auditio)

AUDÍȚIE ~i f. Ascultare a unei bucăți muzicale. ◊ Primă ~ prezentare a unei bucăți muzicale pentru prima dată în public. [G.-D. audiției; Sil. a-u-di-ți-e] /<lat. auditio, ~onis, fr. audition

audițiune sf vz audiție

AUDIȚIÚNE s.f. v. audiție.

prelégere-audíție s. f. Audiție muzicală precedată de o prelegere ◊ „«Limbajul muzicii și tainele lui» – acesta este titlul ciclului de prelegeri-audiții care se va desfășura, sub auspiciile Filarmonicii bucureștene, începând din 22 aprilie 1974.” Cont. 19 IV 74 p. 6. ◊ „Devenite atât de cunoscute, prelegerile-audiții pe tema «Muzica și omul» continuă [...] la Ateneu.” I.B. 23 II 75 p. 2; v. și Cont. 30 IV 74 p. 6, I.B. 7 V 74 p. 4, R.l. 10 II 75 p. 5 (din prelegere + audiție)

audiți(un)e f. 1. ascultarea martorilor; 2. auzirea unei execuțiuni muzicale.

*audițiúne f. (lat. audítio, -ónis). Acțiunea de a auzi, de a asculta: audițiunea marturilor. Auzirea uneĭ piese muzicale (saŭ și literare): audițiune muzicală. – Și -íție.

sudițíe f. (d. sudit). Calitatea de sudit, supușie străină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

audíție (a-u-, ți-e) s. f., art. audíția (-ți-a), g.-d. art. audíției; pl. audíții, art. audíțiile (-ți-i-)

audíție s. f. (sil. a-u-,-ți-e), art. audíția (sil. -ți-a), g.-d. art. audíției; pl. audíții, art. audíțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUDIȚIE COLORÁTĂ s. (PSIH.) sinopsie.

Intrare: audiție
  • silabație: a-u-di-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • audiție
  • audiția
plural
  • audiții
  • audițiile
genitiv-dativ singular
  • audiții
  • audiției
plural
  • audiții
  • audițiilor
vocativ singular
plural
audițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • audițiune
  • audițiunea
plural
  • audițiuni
  • audițiunile
genitiv-dativ singular
  • audițiuni
  • audițiunii
plural
  • audițiuni
  • audițiunilor
vocativ singular
plural

audiție audițiune

  • 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Organizarea de audiții colective ale buletinelor de știri ale posturilor centrale de radio cît și ale stațiilor de radioficare constituie de asemenea o formă importantă prin care instituțiile culturale de masă pot face informarea țărănimii muncitoare asupra evenimentelor care se petrec pe plan intern și internațional. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 346, 2/1.
      surse: DLRLC
    • Oamenii muncii din sală au cerut la sfîrșitul audiției ca asemenea manifestări să aibă loc cît mai des în căminele culturale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 2/3.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Audiție pe discuri = concert constând din piese muzicale imprimate pe discuri.
      surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În primă audiție = (care se execută) pentru prima dată în fața publicului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. radio; radiofonie Recepționare de semnale audio.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: