atonie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr atonie] 1 (D. țesuturi musculare) Lipsă de energie. 2 (Med) Reducere a elasticității unui țesut, în special muscular. 3 (Med) Stare fizică manifestată prin lipsă de putere.

ATONÍE s. f. Slăbire a elasticității țesuturilor din organism, în special a mușchilor; lipsă de vitalitate, moliciune.

ATONÍE s. f. Slăbire a elasticității țesuturilor din organism, în special a mușchilor; lipsă de vitalitate, moliciune. – Fr. atonie (< gr.).

ATONÍE s.f. Slăbire a elasticității țesuturilor; lipsă de putere, de vitalitate; moliciune. [Gen. -iei. / < fr. atonie, cf. gr. atonie – moleșeală].

ATONÍE s. f. 1. diminuare a elasticității țesuturilor; lipsă de vitalitate. 2. (fig.) inerție morală sau intelectuală. (< fr. atonie, gr. atonia)

ATONÍE f. Stare patologică care constă în slăbirea elasticității țesuturilor; lipsă de putere; slăbiciune fizică. ~ a mușchilor. /<fr. atonie

atonie f. Med. 1. slăbiciunea organelor; 2. fig. lipsă de energie.

*atoníe f. (vgr. atonía). Slăbicĭune fizică saŭ și morală. Gram. Lipsa accentuluĭ: atonia uneĭ silabe.

atonie s. f., art. atonia, g.-d. atonii, art. atoniei

atoníe s. f., art. atonía, g.-d. art. atoníei