atomizare sf [At: DN³ / Pl: ~zări / E: atomiza] 1 Desfacere în atomi (2) Si: (rar) atomizat¹ (1). 2 Fărâmițare. 3 Transformare a unui lichid în picături foarte fine Si: (rar) atomizat¹ (3). 4 (Chm) Metodă de uscare constând în pulverizarea soluțiilor sau a suspensiilor într-un curent de aer cald Si: (rar) atomizat¹ (4). 5 (Nob) Adaptare la ritmul erei atomice Si: (rar) atomizat¹ (5).

ATOMIZARE s. f. Acțiunea de a atomiza.

ATOMIZARE s.f. Acțiunea de a atomiza. [< atomiza].

atomiza [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 106, 12/3 / Pzi: -zez / E: fr atomiser] 1-2 vtr A (se) desface în atomi (2). 3-4 vtr A (se) fărâmița. 5 vt A transforma un lichid în picături foarte fine. 6 vt (Nob) A adapta ceva ritmului erei atomice.

ATOMIZA, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine; a pulveriza. – Fr. atomiser.

ATOMIZA vb. I. tr. A transforma un lichid în picături foarte fine; a pulveriza. [< fr. atomiser].

ATOMIZA vb. tr. 1. a transforma un lichid în picături foarte fine prin pulverizare. 2. (fig.) a fărâmița; a distruge. (< fr. atomiser)

A ATOMIZA ~ez tranz. 1) (lichide) A transforma în particule foarte fine prin pulverizare. 2) (lichide) A pulveriza într-un vas cu aer supraîncălzit. /<fr. atomiser

!atomizare s. f., g.-d. art. atomizării; pl. (fig.) atomizări

atomizare s. f., g.-d. art. atomizării

atomizare s. f., g.-d. art. atomizării

atomiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atomizez, 3 atomizează; conj. prez. 1 sg. să atomizez, 3 să atomizeze

atomiza (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizează

atomiza vb., ind. prez. 1 sg. atomizez, 3 sg. și pl. atomizează

ATOMIZA vb. v. pulveriza.

ATOMIZA vb. a pulveriza.

ATOMIZÁRE (< fr.) s. f. (CHIM.) Metodă de uscare constînd în pulverizarea soluțiilor sau a suspensiilor într-un curent de aer cald.