9 definiții pentru atipic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atípic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr atypique] 1 Care nu are particularitățile tipului. 2 Deosebit de tipul comun.

ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

ATÍPIC, -Ă adj. Care nu prezintă caracterele tipului obișnuit. [< fr. atypique, cf. gr. a – fără, typos – model].

ATÍPIC, -Ă adj. care nu prezintă caracterele tipului. (< fr. atypique)

ATÍPIC ~că (~ci, ~ce) Care nu este tipic. /<fr. atypique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atípic adj. m., pl. atípici; f. atípică, pl. atípice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ATÍPIC, -Ă adj. (cf. fr. atypique, cf. gr. a – fără, typos – model): în sintagma dialect atipic (v.).

Intrare: atipic
atipic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atipic
  • atipicul
  • atipicu‑
  • atipică
  • atipica
plural
  • atipici
  • atipicii
  • atipice
  • atipicele
genitiv-dativ singular
  • atipic
  • atipicului
  • atipice
  • atipicei
plural
  • atipici
  • atipicilor
  • atipice
  • atipicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

atipic

  • 1. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN antonime: tipic (adj.)

etimologie: