atașă sf vz ataș

ATAȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”.

ATAȘA, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

ataș sn [At: LTR / V: -ă sf / Pl: ~e / E: attache] Cutie metalică, pe una sau mai multe roți, cu formă aerodinamică, legată de un vehicul pentru a-i mări capacitatea de transport.

atașa [At: DA / Pzi: ~șez / E: fr attacher] 1 vt A alătura. 2 vt A alipi. 3 vt A lega. 4 vr (Fig) A se lega sufletește de ceva. 5 vr (Fig) A se îndrăgosti.

*ATAȘA (-șez) I. vb. tr. 1 A alipi, a uni strîns: o prietenie veche îi atașază pe unul de altul ¶ 2 A alipi la un serviciu, la o slujbă: l-am atașat ca secretar. II. vb. refl. 1 A se alipi, a prinde iubire de cineva: copila s’a atașat foarte mult de doica ei ¶ 2 A se alipi pe lîngă cineva spre a-l servi cu trup și suflet, cu tot devotamentul [fr. attacher].

*ATAȘAT I. adj. p. ATAȘA ¶¶ contr. NEATAȘAT. II. sm. ⏲ ~ de ambasadă, agent diplomatic care servește în străinătate sub ordinele ambasadorului sau ale ministrului plenipotențiar; ~ militar, ~ comercial, specialiști alipiți pe lîngă ambasadă spre a observa chestiunile care interesează Statul său.

ATAȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”.

ATAȘA, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Din fr. attacher.

ATAȘ, atașe, s. n. Anexă de metal, de obicei de formă aerodinamică, legată de un vehicul cu motor, pentru a transporta pachete sau pasageri. Motocicletă cu ataș.

ATAȘA, atașez, vb. I. 1. Tranz. A alătura (vremelnic), printr-o legătură mai mult sau mai puțin solidă, pe cineva sau ceva de, la sau pe lîngă cineva sau ceva. Mecanicul a atașat locomotiva la tren. Am atașat decontul la raport. ◊ Eram căprar, atașat ca instructor la compania a zecea. SADOVEANU, O. VI 193. Aceleași pietre teșite... au fost adoptate, pentru același sfîrșit, în armata romană și lăsate pe seama ostașilor atașați pe lîngă legiuni, în calitate de... azvîrlitori de pietre. ODOBESCU, S. II 145. 2. Refl. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. Educatoarea s-a atașat de copii. ▭ Trebuie să veghem ca în fruntea gospodăriilor colective și întovărășirilor din Republica noastră să stea oameni cinstiți, oameni ai muncii atașați cu trup și suflet regimului democrat-popular, cauzei socialismului. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 16.

ATAȘ, atașe, s. n. Anexă de metal legată de o motocicletă, pentru a transporta pachete sau persoane. – Fr. attache.

ATAȘA, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Fr. attacher.

ATAȘ s.n. Cutie metalică (cu formă aerodinamică) care se atașează mai ales la motocicletă. ♦ Piesă atașată la ceva. [Pl. -șe, -șuri. / < fr. attache].

ATAȘA vb. I. 1. tr., refl. A (se) alătura. 2. refl. (Fig.) A prinde dragoste pentru cineva sau ceva, a căpăta o afecțiune pentru cineva. [P.i. -șez, 4 -șăm, ger. -șînd. / < fr. attacher].

ATAȘ s. n. cutie metalică ce se atașează la o motocicletă. (< fr. attache)

ATAȘA vb. I. tr., refl. a (se) alătura. II. refl. (fig.) a se lega sufletește de ceva sau de cineva. (< fr. attacher)

ATAȘ ~e n. Anexă de metal, prinsă de un vehicul (mai ales de motocicletă) și destinată transportului de persoane sau de încărcături. /<fr. attache

A SE ATAȘA mă ~ez intranz. 1) A se alătura temporar. 2) A se apropia sufletește; a se lega printr-un atașament. /<fr. attacher

A ATAȘA ~ez tranz. A face să se atașeze. /<fr. attacher

atașà v. a alipi, a alătura (= fr. attacher).

*atașéz v. tr. (fr. attacher. V. detașez). Barb. Alipesc, alătur. V. refl. Fig. Mă alipesc, prind simpatie.

!ataș s. n., pl. atașuri

atașa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atașez, 3 atașează, 1 pl. atașăm; conj. prez. 1 sg. să atașez, 3 să atașeze; ger. atașând

ataș s. n., pl. atașe

atașa (a ~) vb., ind. prez. 3 atașează, 1 pl. atașăm; conj. prez. 3 să atașeze; ger. atașând

ataș s. n., pl. atașe

atașa vb., ind. prez. 1 sg. atașez, 3 sg. și pl. atașează, 1 pl. atașăm; conj. prez. 3 sg. și pl. atașeze; ger. atașând

ataș, pl. atașe

atașa (ind. prez. 3 sg. și pl. atașează, 1 pl. atașăm, ger. atașînd)

atașa (atașez, atașat), vb. – 1. A adăuga, a alătura. – 2. A se lega sufletește, a îndrăgi. Fr. attacher. – Der. (din fr.) atașat, s. m.; atașament, s. n. Cf. detașa.

ataș, atașe, s. n. fese de femeie

ATAȘA vb. 1. v. anexa. 2. a alipi, a anexa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.) *3. (fig.) a se apropia, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)

ATAȘA vb. 1. a (se) alătura, a (se) anexa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a anexa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.) 3.* (fig.) a se apropia, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)

A (se) atașa ≠ a (se) detașa