12 definiții pentru astupuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astupúș sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: astupa + -uș] 1 Dop de lemn. 2 Mototol de cârpă pentru astupat. 3 Cocoloș de hârtie cu care se astupă ceva.

ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Dop (1). – Astupa + suf. -uș.

ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Dop (1). – Astupa + suf. -uș.

ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Regional) Dop făcut din diferite materiale (sticlă, lemn etc.) cu care se astupă un orificiu. Pescarul luă astupușul cel de plumb și astupă vasul. GORJAN, H. I 45.

ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Astupătoare; dop. – Din astupa + suf. -uș.

astupuș n. 1. dop de lemn; 2. mototol de cârpe, cocoloș de hârtie cu care se astupă ceva.

astupúș n., pl. e și urĭ. Astupătoare (dop orĭ capac care se prinde de orificiŭ). – Și stupuș (Trans. Mold.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

astupúș s. n., pl. astupúșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASTUPÚȘ s. v. buraj, burare, dop.

astupuș s. v. BURAJ. BURARE. DOP.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

astupúș, astupușuri, (stupuș), s.n. – (reg.) Dop pentru recipiente din sticlă; cep (ALRRM, 1971: 312). „E făcut din cocean, frunză, plută”; „E făcut din văcălie”. – Din astupa „a închide” (< lat. *a(d)stuppare, din stuppa „câlț, cânepă”) + suf. -uș (DLRM, DEX, MDA).

astupúș, -uri, (stupuș), s.n. – Dop pentru recipiente din sticlă; cep (ALR 1971: 312). „E făcut din cocean, frunză, plută”; „E făcut din văcălie”. – Din astupa „a închide” + -uș.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

astupuș, astupușuri, s. n. (er.) contact sexual vaginal, anal și oral practicat de o femeie cu trei bărbați simultan

Intrare: astupuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astupuș
  • astupușul
  • astupușu‑
plural
  • astupușuri
  • astupușurile
genitiv-dativ singular
  • astupuș
  • astupușului
plural
  • astupușuri
  • astupușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astupuș

etimologie:

  • Astupa + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09