13 definiții pentru astrologic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astrológic, ~ă a [At: EMINESCU, N. 48 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr astrologique, lat astrologicus] 1 Care aparține astrologiei. 2 Privitor la astrologie. 3 De astrologie.

ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus.

ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus.

ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -e, adj. (Rar) De astrologie. Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru – în mîna lui, cartea astrologică. EMINESCU. N. 48.

ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -e, adj. De astrologie. – Fr. astrologique (lat. lit. astrologicus).

ASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la astrologie. ◊ Literatură astrologică = literatură cu caracter divinatoriu, întemeiată pe credința în influența aștrilor asupra destinului. [Cf. fr. astrologique, lat. astrologicus].

ASTROLÓGIC, -Ă adj. referitor la astrologie. ♦ literatură ~ă = literatură cu caracter divinatoriu, întemeiată pe credința în influența aștrilor asupra destinului. (< fr. astrologique, lat. astrologicus)

ASTROLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de astrologie; propriu astrologiei. Carte ~că. /<fr. astrologique, lat. astrologicus

astrologic a. privitor la astrologie.

*astrológic, -ă adj. (vgr. astrologikós. De astrologie. Adv. Pin astrologie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

astrológic adj. m., pl. astrológici; f. astrológică, pl. astrológice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASTROLÓGIC adj. (înv.) astrologhicesc. (Studii ~.)

ASTROLOGIC adj. (înv.) astrologhicesc. (Studii ~.)

Intrare: astrologic
astrologic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astrologic
  • astrologicul
  • astrologicu‑
  • astrologică
  • astrologica
plural
  • astrologici
  • astrologicii
  • astrologice
  • astrologicele
genitiv-dativ singular
  • astrologic
  • astrologicului
  • astrologice
  • astrologicei
plural
  • astrologici
  • astrologicilor
  • astrologice
  • astrologicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astrologic

  • 1. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: astrologhicesc un exemplu
    exemple
    • Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru – în mîna lui, cartea astrologică. EMINESCU. N. 48.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Literatură astrologică = literatură cu caracter divinatoriu, întemeiată pe credința în influența aștrilor asupra destinului.
      surse: DN

etimologie: