astér¹ sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: fr aster] (Bot) Plantă erbacee decorativă cu flori în diferite tonuri de roz și violet Si: (pop) steluță. 2 (Blg) Formație filamentoasă cu aspect radiant care înconjoară centrosfera unei celule.

aster²- vz astro-

ÁSTER s.m. 1. (Bot.) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile sale colorate în diferite tonuri de roz și violet; (pop.) steluță. 2. (Biol.) Formație filamentoasă cu aspect radiant care înconjură centrosfera unei celule. V. astrosferă. [< fr. aster, cf. gr. aster – stea].

ASTER- v. astro-.

ASTÉR¹ s. m. 1. plantă erbacee decorativă, cu flori colorate în diferite tonuri de roz și violet; steluță. 2. figură în formă de stea a cromozomilor în cariochineză; astrosferă. (< fr. aster)

aster m. plantă cultivată ca podoabă în grădini, numită de popor rujă vânătă de toamnă.

STELÍȚĂ, stelițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelișoară (Aster amellus). – Stea + suf. -iță.

ASTER²(O)- elem. astro-.

ASTRO-/ASTER(O)- elem. „stea, astru”. (< fr. astro-, astér/o/-, cf. gr. astron, aster)

astér s. m., pl. astéri

SCÂNTEIÚȚĂ s. 1. scânteioară. (O scânteie mică sau o ~.) 2. v. scânteioară. 3. (BOT.; Gagea arvensis) (reg.) brumărea, ceapa-ciorii. 4. (BOT.; Aster novibelgii) (reg.) cătare, pocroavă, sălcioară, săpunele (pl.), steluță, vinețele (pl.), salbă-moale.

STELÍȚĂ s. (BOT.; Aster amellus) (reg.) gălățence (pl.), rușcă, scânteiuțe (pl.), stelișoară, vărsătoare, flori-cojocărești (pl.), flori-de-Ierusalim (pl.), iarba-vântului, ochiul-boului, rujă-de-toamnă, rujă-vânătă.

ASTER-, v. ASTERO-. □ ~onim (v. -onim), s. n., grup de asteriscuri care înlocuiesc, într-o lucrare, numele autorului sau al unui personaj.

ASTER L., STELUȚĂ, fam. Compositae. Gen originar din America de N, Africa de S, Asia și Europa, peste 350 de specii (erbacee, anuale, bienale, majoritatea însă vivace), glabre sau pubescente. Frunze alterne fără stipele, dentate sau nedentate. Flori sesile așezate pe un receptacul comun și reunite în calatidii (înconjurate de un involucru cu foliolele așezate de cele mai multe ori imbricat, în mai multe rînduri, verzi, pieloase) singulare, în panicule mai dense sau mai rare sau în buchete umbelate. Florile radiale deseori liniar-oblongi, uniseriale, albe, albastre, violacee, roșii, cele ale discului tubuloase, galbene, rar purpur-violete, stigmat cu diviziunile lanceolate la vîrf. Perii papului, 2-3 seriali.

Aster alpinus L. Specie care înflorește primăvara-vara. Florile, așezate în calatidii, dispuse cîte una, terminal, pe tije înalte pînă la 25 cm. Diametrul calatidiilor pînă la 5 cm, cu florile discului tubulare, galbene, iar cele radiale albastre-violete, rareori roz sau albe. Foliolele involucrului lanceolate, de aceeași lungime, cu marginea ciliată. Frunze oblong-spatulate, îngustate în pețiol, margini întregi, cele bazale deseori dispuse în rozete, erecte. Plantă cu peri aspri. Tulpină erectă.

Aster amellus L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (radiale, ligulate, albastre- lila, rar roz sau albe, cele ale discului galbene) așezate în calatidii cu diametrul pînă la 5 cm, înconjurate de un involucru cu foliolele imbricate, patente sau curbate, oblong-spatulate, cu marginile ciliate, grupate în corimb. Frunze lat-lanceolate, acute, puțin dințate, cu peri scurți și aspri, cele inferioare eliptice, pețiolate, scurt-păroase. Plantă erbacee, perenă, scurt-pubescentă, cu tulpină înaltă pînă la 65 cm, erectă și ramificată în treimea superioară.

Aster brachytrichus Franch. Specie care înflorește la sfîrșitul primăverii-începutul verii. Flori (radiale, albastre-deschis, înguste, cele centrale, galbene) dispuse în calatidii singulare, foliolele involucrului liniare, păroase, imbricate, La vîrful unor tije înalte pînă la 35 cm, păroase. Frunze bazale, oblong-spatulate, îngustate în pețiol, margini întregi, păroase.

Aster canus Waldst. et Kit. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (radiale, albastre-deschis, cele centrale, galbene) dispuse în calatidii pînă la 3 cm diametru, cu foliolele involucrului lanceolate, imbricate. Tulpină înaltă pînă la 1 m, păroasă. Frunzele bazale lanceolate eu 3 nervuri, marginea întreagă.

Aster cordifolius L. Specie care înflorește toamna. Flori (radiale, violete sau albastre, rar albe, cele centrale, galbene) așezate în calatidii mici, cu foliolele involucrului liniare, cu vîrf bont. Frunze cordiforme, dentate, nervate, pubescente, pețiolate. Plantă înaltă pînă la 150 cm, slab-pubescentă, tulpini erecte, ramificate în treimea superioară.

Aster ericoides L. (syn. A. multiflorus Ait.). Specie care înflorește toamna. Flori (radiale, foarte înguste, albe sau albe-roz, rar albastre, cele centrale, gălbui pînă la maro-închis) așezate în mici și numeroase calatidii grupate în panicule. Frunze liniar-lanceolate, cu marginea întreagă. Plantă înaltă de cca 95 cm, ramificată.