aster¹ sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: fr aster] (Bot) Plantă erbacee decorativă cu flori în diferite tonuri de roz și violet Si: (pop) steluță. 2 (Blg) Formație filamentoasă cu aspect radiant care înconjoară centrosfera unei celule.

aster²- vz astro-

ASTER s.m. 1. (Bot.) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile sale colorate în diferite tonuri de roz și violet; (pop.) steluță. 2. (Biol.) Formație filamentoasă cu aspect radiant care înconjură centrosfera unei celule. V. astrosferă. [< fr. aster, cf. gr. aster – stea].

ASTER- v. astro-.

ASTER¹ s. m. 1. plantă erbacee decorativă, cu flori colorate în diferite tonuri de roz și violet; steluță. 2. figură în formă de stea a cromozomilor în cariochineză; astrosferă. (< fr. aster)

aster m. plantă cultivată ca podoabă în grădini, numită de popor rujă vânătă de toamnă.

astero- vz astro-

astro- [At: DN³ / V: -ter-, -tero- / E: fr astro] Element prim de compunere savantă cu semnificația referitor la aștri sau cosmos Si: cosmo-.

STELIȚĂ, stelițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelișoară (Aster amellus). – Stea + suf. -iță.

ASTERO- v. astro-.

ASTRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) aștri”, „univers”, „astral”, „cosmic”. [Var. aster-, astero-. / < fr. astéro-, astro-, cf. lat. aster, gr. astron].

ASTER²(O)- elem. astro-.

ASTRO-/ASTER(O)- elem. „stea, astru”. (< fr. astro-, astér/o/-, cf. gr. astron, aster)

aster s. m., pl. asteri

SCÂNTEIUȚĂ s. 1. scânteioară. (O scânteie mică sau o ~.) 2. v. scânteioară. 3. (BOT.; Gagea arvensis) (reg.) brumărea, ceapa-ciorii. 4. (BOT.; Aster novibelgii) (reg.) cătare, pocroavă, sălcioară, săpunele (pl.), steluță, vinețele (pl.), salbă-moale.

STELIȚĂ s. (BOT.; Aster amellus) (reg.) gălățence (pl.), rușcă, scânteiuțe (pl.), stelișoară, vărsătoare, flori-cojocărești (pl.), flori-de-Ierusalim (pl.), iarba-vântului, ochiul-boului, rujă-de-toamnă, rujă-vânătă.

ASTER-, v. ASTERO-. □ ~onim (v. -onim), s. n., grup de asteriscuri care înlocuiesc, într-o lucrare, numele autorului sau al unui personaj.

ASTERO- „stea, asterisc, steluță; stelar, stelat”. ◊ gr. aster, eros „stea” > fr. astéro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. astero-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct stelat; ~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., În formă de stea. 2. s. m., Fiecare dintre micile planete ale sistemului solar, invizibile cu ochiul liber și ale căror orbite se află între Marte și Iupiter; ~nom (v. -nom₃), s. n., cavitate stelată produsă prin roaderea de către larvele insectelor a țesutului vegetal; ~trih (v. -trih), adj., cu peri stelați; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de echinoderme marine cu corpul alcătuit dintr-un disc central de la care pornesc cinci brațe în direcții radiale; sin. stele-de-mare.

ASTRO- „astru, planetă, corp ceresc; astral, cosmic”. ◊ gr. astron „stea, astru” > fr. astro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. astro-. □ ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în astrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază viața de pe alte corpuri cerești; ~blast(v. -blast), s. n., celulă glială triunghiulară cu expansiuni citoplasmatice implantate pe pereții vaselor din apropiere; ~centru (v. -centru), s. n., centrozom*; ~cit (v. -cit), s. n., celulă nevroglică în formă de stea, atașată de vasele sanguine cerebrale și ale măduvei spinării; sin. celulă Cajal; ~dom (v. -dom), s. n., cupolă transparentă a marilor aeroporturi; ~drom (v. -drom), s. n., cosmodrom*; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., ansamblu de tehnici fotografice utilizate în astrofizică; ~fotometrie (v. foto-, v. -metrie₁), s. f., știință a măsurării intensității luminoase a stelelor; ~geologie (v. geo-, v. -logie₁), s. f., geologie a corpurilor cerești; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., ramură a astronomiei care studiază aștrii și constelațiile, denumirea și pozițiile lor reciproce; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument care servește la observarea aștrilor și la determinarea coordonatelor lor. 2. Aparat cu ajutorul căruia se fotografiază spectrele aștrilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea aștrilor; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., persoană care practică astrologia; ~logie (v. -logie₁), s. f., pseudoștiință care își propune să prezică destinul omului după poziția și după mersul corpurilor cerești; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ramură a astronomiei care cuprinde ansamblul de metode de determinare a poziției aștrilor și a coordonatelor geografice ale locului; ~metru (v. -metru₁) s. n., aparat fotometric utilizat la măsurarea și la compararea gradului de luminozitate a stelelor; ~meteorologie (v. meteoro-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază fenomenele meteorologice din atmosfera planetelor; ~naut (v. -naut), s. m., persoană care explorează spațiul cosmic; ~nautic (v. -nautic), adj., referitor la studiul navigației cosmice interplanetare; ~nom (v. -nom₁), s. m., specialist în astronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință care se ocupă cu studiul corpurilor cerești și cu legile mișcării și evoluției lor; ~scop (v. -scop), s. n., telescop astronomic utilizat pentru examinarea sumară a bolții cerești; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a bolții cerești; ~sferă (v. -sferă), s. f., corpuscul filamentos transparent și stelat care înconjoară centrosfera unei celule, în cariocineză; ~spectrografie (v. spectro-, v. -grafie), s. f., parte a astrofizicii care descrie spectrele corpurilor cerești; ~spectroscopie (v. spectro-, v. -scopie), s. f., cercetare a spectrelor aștrilor, pentru a se deduce componența și stările lor fizice.

ASTER L., STELUȚĂ, fam. Compositae. Gen originar din America de N, Africa de S, Asia și Europa, peste 350 de specii (erbacee, anuale, bienale, majoritatea însă vivace), glabre sau pubescente. Frunze alterne fără stipele, dentate sau nedentate. Flori sesile așezate pe un receptacul comun și reunite în calatidii (înconjurate de un involucru cu foliolele așezate de cele mai multe ori imbricat, în mai multe rînduri, verzi, pieloase) singulare, în panicule mai dense sau mai rare sau în buchete umbelate. Florile radiale deseori liniar-oblongi, uniseriale, albe, albastre, violacee, roșii, cele ale discului tubuloase, galbene, rar purpur-violete, stigmat cu diviziunile lanceolate la vîrf. Perii papului, 2-3 seriali.

Aster alpinus L. Specie care înflorește primăvara-vara. Florile, așezate în calatidii, dispuse cîte una, terminal, pe tije înalte pînă la 25 cm. Diametrul calatidiilor pînă la 5 cm, cu florile discului tubulare, galbene, iar cele radiale albastre-violete, rareori roz sau albe. Foliolele involucrului lanceolate, de aceeași lungime, cu marginea ciliată. Frunze oblong-spatulate, îngustate în pețiol, margini întregi, cele bazale deseori dispuse în rozete, erecte. Plantă cu peri aspri. Tulpină erectă.

Aster amellus L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (radiale, ligulate, albastre- lila, rar roz sau albe, cele ale discului galbene) așezate în calatidii cu diametrul pînă la 5 cm, înconjurate de un involucru cu foliolele imbricate, patente sau curbate, oblong-spatulate, cu marginile ciliate, grupate în corimb. Frunze lat-lanceolate, acute, puțin dințate, cu peri scurți și aspri, cele inferioare eliptice, pețiolate, scurt-păroase. Plantă erbacee, perenă, scurt-pubescentă, cu tulpină înaltă pînă la 65 cm, erectă și ramificată în treimea superioară.

Aster brachytrichus Franch. Specie care înflorește la sfîrșitul primăverii-începutul verii. Flori (radiale, albastre-deschis, înguste, cele centrale, galbene) dispuse în calatidii singulare, foliolele involucrului liniare, păroase, imbricate, La vîrful unor tije înalte pînă la 35 cm, păroase. Frunze bazale, oblong-spatulate, îngustate în pețiol, margini întregi, păroase.

Aster canus Waldst. et Kit. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (radiale, albastre-deschis, cele centrale, galbene) dispuse în calatidii pînă la 3 cm diametru, cu foliolele involucrului lanceolate, imbricate. Tulpină înaltă pînă la 1 m, păroasă. Frunzele bazale lanceolate eu 3 nervuri, marginea întreagă.

Aster cordifolius L. Specie care înflorește toamna. Flori (radiale, violete sau albastre, rar albe, cele centrale, galbene) așezate în calatidii mici, cu foliolele involucrului liniare, cu vîrf bont. Frunze cordiforme, dentate, nervate, pubescente, pețiolate. Plantă înaltă pînă la 150 cm, slab-pubescentă, tulpini erecte, ramificate în treimea superioară.

Aster ericoides L. (syn. A. multiflorus Ait.). Specie care înflorește toamna. Flori (radiale, foarte înguste, albe sau albe-roz, rar albastre, cele centrale, gălbui pînă la maro-închis) așezate în mici și numeroase calatidii grupate în panicule. Frunze liniar-lanceolate, cu marginea întreagă. Plantă înaltă de cca 95 cm, ramificată.

Aster laevis L. Specie care înflorește toamna. Flori (radiale, albastre sau violete-purpur, cele centrale, galbene) așezate în calatidii mari, cu foliolele involucrului imbricate, lanceolate, cenușii, margini ciliate. Frunzele bazale ovate pînă la lat-lanceolate, dentate, cele superioare lanceolate, amplexicaule, cu margini aspre. Plantă erbacee, anuală, cu tulpină netedă, înaltă pînă la 1 m, ramificată.

Aster linosyris Bernh. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (cele radiale deseori lipsesc, cele centrale, galbene-aurii, strălucitoare) dispuse în calatidii (foliolele involucrului ascuțit-liniare, imbricate, puțin pubescente) reunite într-un ciorchine compact terminal, purtat pe o tulpină subțire, înaltă pînă la 55 cm. Frunze îngust-liniare, verzi- cenușii. Plantă perenă.

Aster novae-angliae L. Specie care înflorește toamna. Flori (radiale, numeroase, pînă la 100, roșii-violete, roz sau roșii, rar albastre sau albe, cele centrale, galbene) dispuse în calatidii (cu foliolele involucrului liniare, verzi) reunite în corimb. Frunze lanceolate, slab-ciliate, întregi. Tulpini înfrunzite (frunze amplexicaule), ramificate în treimea superioară, pubescente, pînă la 150 cm înălțime.

Aster novi-belgii L. Specie care înflorește toamna. Flori (radiale, pînă în 50, albastre, cîteodată roz sau albe, cele centrale galbene, mai tîrziu brune) dispuse în numeroase calatidii (foliolele involucrului ascuțit-liniare, verzi) reunite în raceme. Frunze lat-lanceolate, punctate. Plantă înaltă pînă la 150 cm cu tulpini ramificate.

Aster tripolium t. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (radiale, albastre sau lila, mai rar albe, cele centrale, galbene) dispuse în calatidii mari, înconjurate de foliole oblonge, glabre, așezate pe 2 rînduri. Frunze lanceolate, 3 nerve, cărnoase. Tulpină înaltă pînă la 0,70 cm, glabră.

Aster x frikartii Frikart. (A. amellus x A. thomsonii). Hibrid care înflorește vara-toamna. Flori (radiale, albastre, cele centrale, oranj-gălbui) dispuse în calatidii mari. Frunze oblonge, verzi-închis, aspre. Plantă înaltă pînă la 75 cm.

Aster yunnanensis Franch. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (radiale, al- bastre-închis, cele centrale, maro-închis) dispuse în calatidii solitare, foarte mari, înconjurate de foliole lat-lanceolate, pubescente. Frunze lat-lanceolate pînă la oblong-spatulate, verzi-închis. Plantă înaltă pînă la 30 cm.