opțiuni

3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur.

ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur.

aspirator, ~oare [At: PONI, F. 89 / V: (înv) ~răt~, rătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: aspira + -tor] 1-2 sn, a (Aparat) care aspiră (aerul, apa). 3 sm Tub care aspiră, în alcătuirea pompei.

ASPIRATOR1, aspiratoare, s. n. (Adesea cu determinări) Aparat pentru aspirare de fum, praf, praf industrial, gaze nocive sau deșeuri. Cu ajutorul apei stratul de cărbune este fărâmițat, iar puternice aspiratoare pompează amestecul de cărbune și apă spre suprafață în niște bazine. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2559.

ASPIRATÓR2, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj. Care aspiră (1). ◊ Pompă aspiratoare = pompă care aspiră un lichid prin micșorarea presiunii aerului din interiorul ei.

ASPIRATÓR2, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj. Care aspiră (1). – După fr. aspirateur.

ASPIRATÓR1, aspiratoare, s. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – După fr. aspirateur.

ASPIRATÓR, -OÁRE adj. Care aspiră (aer, apă etc.). // s.n. Aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc. [Cf. fr. aspirateur].

ASPIRATÓR, -OÁRE I. adj. care aspiră (I, 1, 2). II. s. n. aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc. (< fr. aspirateur)

ASPIRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre aparate,apă, praf etc.) Care aspiră (aer, apă, praf etc.). /<fr. aspirateur

aspirătór, ~toáre smf, a vz aspirator

drágă-aspiratoáre s. f. (tehn.) Dragă cu funcție de aspirator ◊ „O dragă-aspiratoare, capabilă să aspire câteva tone de nisip pe oră.” I.B. 7 VIII 67 p. 4 (după fr. drague aspirante / aspiratrice; D.Tr., DTP)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aspiratór2 s. n., pl. aspiratoáre

aspiratór1 adj. m., pl. aspiratóri; f. sg. și pl. aspiratoáre

aspiratór s. n., pl. aspiratoáre

aspiratór adj. m., pl. aspiratóri; f. sg. și pl. aspiratoáre


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aspirator de gagici expr. mașină de lux

Intrare: aspirator (adj.)
aspirator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspirator
  • aspiratorul
  • aspiratoru‑
  • aspiratoare
  • aspiratoarea
plural
  • aspiratori
  • aspiratorii
  • aspiratoare
  • aspiratoarele
genitiv-dativ singular
  • aspirator
  • aspiratorului
  • aspiratoare
  • aspiratoarei
plural
  • aspiratori
  • aspiratorilor
  • aspiratoare
  • aspiratoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: aspirator (s.n.)
aspirator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspirator
  • aspiratorul
  • aspiratoru‑
plural
  • aspiratoare
  • aspiratoarele
genitiv-dativ singular
  • aspirator
  • aspiratorului
plural
  • aspiratoare
  • aspiratoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: aspirător
aspirător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aspirator (adj.)

  • 1. Care aspiră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Pompă aspiratoare = pompă care aspiră un lichid prin micșorarea presiunii aerului din interiorul ei.
      surse: DLRLC

etimologie:

aspirator (s.n.)

  • 1. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cu ajutorul apei stratul de cărbune este fărîmițat, iar puternice aspiratoare pompează amestecul de cărbune și apă spre suprafață în niște bazine. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2559.
      surse: DLRLC

etimologie: