10 definiții pentru aspirantură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aspirantúră sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: rs аспирантур] 1 (Înv) Grad de învățământ superior, organizat pe lângă universități și institute, pentru pregătirea cadrelor de specialiști și cercetători științifici. 2 (Înv) Sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați în științe. 3 (În unele țări) Doctorantură.

ASPIRANTÚRĂ s. f. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați în științe. – Din rus. aspirantura.

ASPIRANTÚRĂ s. f. (în trecut) Sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați în științe. – Din rus. aspirantura.

ASPIRANTÚRĂ s. f. Grad de învățămînt superior, organizat pe lîngă universități și institute de cercetări științifice din țările democratice, pentru pregătirea cadrelor de specialiști și de cercetători științifici. Întreaga muncă a aspirantului se conduce după un plan de aspirantură, în care sînt prevăzute în mod amănunțit lucrările pe care acesta trebuie să le efectueze în decurs de trei ani cît durează aspirantura. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 315, 5/5.

ASPIRANTÚRĂ s. f. Formă de studiu organizată pe lângă universități și institute de cercetări științifice, pentru pregătirea persoanelor care au trecut examenul de stat, în vederea obținerii titlului superior de „candidat în științe”. – Rus. aspirantura.

ASPIRANTÚRĂ s.f. (În trecut) Formă de studiu care era organizată pe lângă instituțiile de învățământ superior pentru pregătirea specialiștilor și cercetătorilor, absolvenți ai facultăților și institutelor, în vederea obținerii titlului de „candidat în științe”. [< rus. aspirantura].

ASPIRANTÚRĂ s. f. (în trecut) formă de studiu organizată pe lângă instituțiile de învățământ superior și institutele de cercetare științifică pentru pregătirea în vederea obținerii titlului de „candidat în științe”. (< rus. aspirantura)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aspirantúră (înv.) s. f., g.-d. art. aspirantúrii

aspirantúră s. f., g.-d. art. aspirantúrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASPIRANTU s. doctorat. (În unele țări doctoratul se numește ~.)

Intrare: aspirantură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspirantu
  • aspirantura
plural
genitiv-dativ singular
  • aspiranturi
  • aspiranturii
plural
vocativ singular
plural

aspirantură

  • 1. în trecut (Și, astăzi, în unele țări) Sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați în științe.
    surse: DEX '09 DN
  • diferențiere Grad de învățământ superior, organizat pe lângă universități și institute de cercetări științifice din țările democratice, pentru pregătirea cadrelor de specialiști și de cercetători științifici.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Întreaga muncă a aspirantului se conduce după un plan de aspirantură, în care sînt prevăzute în mod amănunțit lucrările pe care acesta trebuie să le efectueze în decurs de trei ani cît durează aspirantura. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 315, 5/5.
      surse: DLRLC

etimologie: