aspersare s. f. Acțiunea de a stropi cu un lichid ◊ „Profesorul vest-german H.G. M. experimentează, din 1970, diferite metode de risipire a ceței. Cel mai eficient dintre ele pare a fi «vaccinarea» bancului de ceață cu zăpadă carbonică sau aspersarea de bioxid de carbon lichid în apropierea pistei de aterizare. În această a doua variantă, cu ajutorul unor instalații de aspersare de mare capacitate, în cel mult o oră și jumătate un aeroport poate fi făcut practicabil.” Sc. 16 XII 75 p. 6 (cf. fr. aspersion; DEX-S)

ASPERSA vb. tr. (fig.) a împroșca. (< aspersor)

aspersa vb. I (fig.) A împroșca ◊ „În continuare Jean Cassou spune o mulțime de lucruri interesante și adevărate, dar ne și aspersează cu un potop de «epitete ornante» care diluează argumentația.” Săpt. 7 III 81 p. 6 (din aspersor, după fr. asperger)

aspersare s. f., pl. aspersări