opțiuni
  • info

8 definiții pentru asonant

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASONANT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant.

ASONANT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant.

asonant, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~nți, ~e / E: fr assonant] 1-3 Care este în asonanță (1-3). 4-6 Referitor la asonanță (1-3). 7-9 De asonanță (1-3).

ASONANT, -Ă adj. Care produce asonanță, care este în asonanță. [Cf. it. assonante, fr. assonant].

ASONANT, -Ă adj. care produce asonanță. (< fr. assonant)

*asonánt, -ă adj. (fr. assonant, d. lat. ássonans, -ántis, care e part. d. as-sonare, a se potrivi în sunet. V. sun, consonantă). Care se cam potrivește în sunet, deși nu rimează absolut: cuvinte asonante.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

asonant adj. m., pl. asonanți; f. asonantă, pl. asonante

asonant adj. m., pl. asonanți; f. asonantă, pl. asonante

asonant adj. m., pl. asonanți; f. sg. asonantă, pl. asonante

Intrare: asonant
asonant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asonant
  • asonantul
  • asonantu‑
  • asonantă
  • asonanta
plural
  • asonanți
  • asonanții
  • asonante
  • asonantele
genitiv-dativ singular
  • asonant
  • asonantului
  • asonante
  • asonantei
plural
  • asonanți
  • asonanților
  • asonante
  • asonantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asonant, asonantăadjectiv

  • 1. Care produce o asonanță. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.