asociativitate sf [At: DN³ / P: ~ci-a~ / Pl: ~tăți / E: fr associativité] 1 Proprietate a memoriei de a fi asociativă (2). 2 Proprietate a unei operații matematice de a fi asociativă (3).

ASOCIATIVITÁTE s. f. Proprietatea unei operații matematice de a fi asociativă (2). [Pr.: -cí-a-] – Din fr. associativité.

ASOCIATIVITÁTE s. f. Proprietatea unei operații matematice de a fi asociativă (2). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associativité.

ASOCIATIVITÁTE s.f. Proprietate a unei operații matematice sau a unei legi de compunere de a fi asociativă. [Pron. ci-a-. / cf. fr. associativité].

ASOCIATIVITÁTE s. f. 1. capacitate de asociere. 2. (mat.) proprietate a unei operații (adunare, înmulțire) de a fi asociativă. ◊ proprietate a unui element de a se asocia cu un altul, asemănător sau diferit. (< fr. associativité)

asociativitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. asociativitắții

asociativitáte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. asociativității