10 definiții pentru asociativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif.

ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif.

asociativ, ~ă a [At: RALEA, E. O. 32 / P: ~ci-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr associatif] 1 Privitor la asociație (4). 2 (D. memorie) Care evocă imagini prin asociație (7). 3 (D. operații matematice) Care duce la același rezultat, independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat.

ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. Relativ la asociație, de asociație (3) ◊ (despre memorie) care evocă imagini prin asociație. – Pronunțat: -ci-a-.

ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. Relativ la asociație (2); (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (2). [Pr.: -ci-a-] – Fr. associatif.

ASOCIATÍV, -Ă adj. 1. Relativ la asociație (3) [în DN]. 2. (Mat.; despre o operație) Care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat, independent de cum sunt grupați acești factori. [< fr. associatif].

ASOCIATÍV, -Ă adj. 1. relativ la asociație (3); (despre memorie) evocator de imagini prin asociație (3). 2. (mat.; despre o operație) care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat. (< fr. associatif)

ASOCIATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de asociație; propriu asociațiilor. 2) (despre memorie) Care evocă imagini prin asociație. 3) (despre operații matematice) Care duce la același rezultat, independent de ordinea termenilor (factorilor). /<fr. associatif


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asociatív (-ci-a-) adj. m., pl. asociatívi; f. asociatívă, pl. asociatíve

asociatív adj. m. (sil. -ci-a-), pl. asociatívi; f. sg. asociatívă, pl. asociatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: asociativ
asociativ adjectiv
  • silabație: -ci-a-tiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asociativ
  • asociativul
  • asociativu‑
  • asociati
  • asociativa
plural
  • asociativi
  • asociativii
  • asociative
  • asociativele
genitiv-dativ singular
  • asociativ
  • asociativului
  • asociative
  • asociativei
plural
  • asociativi
  • asociativilor
  • asociative
  • asociativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asociativ

  • 1. Care aparține unei asociații, privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: disociativ
  • 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: