ASOCIAȚIONISM s. n. Concepție psihologică care consideră că procesele psihice superioare sunt rezultatul asocierii de fapte simple, în particular de senzații. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationnisme.

asociaționism sn [At: DA ms / P: ~ci-a-ți-o~ / Pl: ~e, -uri / E: fr associationnisme] 1 Doctrină filozofică potrivit căreia asociația anumitor stări elementare de conștiință explică dezvoltarea vieții intelectuale. 2 Concepție psihologică ce pune la baza vieții sufletești asociația (7).

ASOCIAȚIONISM s. n. Concepție psihologică ce pune la baza vieții sufletești asociația (4). [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationnisme.

ASOCIAȚIONISM s. n. Curent filozofic idealist, care de pe o poziție exclusiv analitică și statică, consideră psihicul ca o asociere mecanică de senzații, neglijînd rolul activ al conștiinței. – Pronunțat: -ci-a-ți-o-.

ASOCIAȚIONISM s. n. Curent filozofic idealist care, de pe o poziție exclusiv analitică și statică, consideră psihicul ca o asociere mecanică de senzații, neglijînd rolul activ al conștiinței. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Fr. associationnisme.

ASOCIAȚIONISM s.n. Concepție psihologică din sec. XVII-XIX, care reduce activitatea psihică la o asociere mecanică de senzații și neglijează rolul activ al conștiinței. [Pron. -ci-a-. / < fr. associationnisme].

ASOCIAȚIONISM s. n. concepție în psihologie potrivit căreia întreaga dezvoltare a vieții psihice trebuie explicată prin asociațiile dintre diverse stări și fenomene psihice elementare. (< fr. associationnisme)

ASOCIAȚIONISM n. Teorie în psihologie care explică viața psihică prin asociațiile dintre diverse stări și fenomene psihice elementare. /<fr. associationnisme

asociaționism (desp. -ci-a-ți-o-) s. n.

asociaționism (-ci-a-ți-o-) s. n.

asociaționism s. n. (sil. -ci-a-ți-o-)