11 definiții pentru asimptotă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asimptótă sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr asymptote] (Mat) Dreaptă de care se apropie o curbă și pe care o atinge la infinit.

ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Figură geometrică (dreaptă, plan, con etc.) care tinde să se confunde cu una dintre ramurile infinite ale unei curbe sau suprafețe. – Din fr. asymptote.

ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Linie (dreaptă) de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită. – Din fr. asymptote.

ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Geom.) Linie de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită.

ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. Linie (dreaptă) de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită. – Fr. asymptote (< gr.).

ASIMPTÓTĂ s.f. Dreaptă de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge decât la infinit. [< fr. asymptote, cf. gr. asymptotos].

ASIMPTÓTĂ s. f. dreaptă față de care se apropie o curbă, fără însă a o atinge niciodată. (< fr. asymptote)

ASIMPTÓTĂ ~e f. mat. Dreaptă de care se apropie o curbă, fără a o atinge în spațiul finit. /<fr. asymptote

*asimptótă f., pl. e (vgr. asýmptotos, care nu coincide, d. a 6 și sympípto, coincid. V. simptomă). Geom. Linie dreapta care se apropie constant de o curbă fără s’o poată ajunge vre-odată. V. limită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!asimptótă (-simp-to-) s. f., g.-d. art. asimptótei; pl. asimptóte

asimptótă s. f. (sil. -simp-), pl. asimptóte

Intrare: asimptotă
asimptotă substantiv feminin
  • silabație: a-simp-to-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asimpto
  • asimptota
plural
  • asimptote
  • asimptotele
genitiv-dativ singular
  • asimptote
  • asimptotei
plural
  • asimptote
  • asimptotelor
vocativ singular
plural

asimptotă

  • 1. matematică Figură geometrică (dreaptă, plan, con etc.) care tinde să se confunde cu una dintre ramurile infinite ale unei curbe sau suprafețe.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: