11 definiții pentru asimptotă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Figură geometrică (dreaptă, plan, con etc.) care tinde să se confunde cu una dintre ramurile infinite ale unei curbe sau suprafețe. – Din fr. asymptote.

asimptótă sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr asymptote] (Mat) Dreaptă de care se apropie o curbă și pe care o atinge la infinit.

ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Linie (dreaptă) de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită. – Din fr. asymptote.

ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Geom.) Linie de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită.

ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. Linie (dreaptă) de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită. – Fr. asymptote (< gr.).

ASIMPTÓTĂ s.f. Dreaptă de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge decât la infinit. [< fr. asymptote, cf. gr. asymptotos].

ASIMPTÓTĂ s. f. dreaptă față de care se apropie o curbă, fără însă a o atinge niciodată. (< fr. asymptote)

ASIMPTÓTĂ ~e f. mat. Dreaptă de care se apropie o curbă, fără a o atinge în spațiul finit. /<fr. asymptote

*asimptótă f., pl. e (vgr. asýmptotos, care nu coincide, d. a 6 și sympípto, coincid. V. simptomă). Geom. Linie dreapta care se apropie constant de o curbă fără s’o poată ajunge vre-odată. V. limită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!asimptótă (-simp-to-) s. f., g.-d. art. asimptótei; pl. asimptóte

asimptótă s. f. (sil. -simp-), pl. asimptóte

Intrare: asimptotă
asimptotă substantiv feminin
  • silabație: a-simp-to-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asimpto
  • asimptota
plural
  • asimptote
  • asimptotele
genitiv-dativ singular
  • asimptote
  • asimptotei
plural
  • asimptote
  • asimptotelor
vocativ singular
plural

asimptotă

  • 1. matematică Figură geometrică (dreaptă, plan, con etc.) care tinde să se confunde cu una dintre ramurile infinite ale unei curbe sau suprafețe.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: