2 intrări

18 definiții

asfaltát2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: asfalta] Acoperit cu asfalt (2).

asfaltát1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: asfalta] Asfaltare.

ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.

ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.

ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt. În regiunea Nov-Dalminsk se construiesc șosele asfaltate în pustiuri. GEOGRAFIA 117. Mașina aleargă liniștită pe șoseaua cînd asfaltată, cînd pietruită. SAHIA, U.R.S.S. 95.

ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt. – V. asfalta.

asfalta vt [At: DA / Pzi: ~téz / E: fr asphalter, ger asphaltieren] A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2).

ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren.

ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren.

ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. (Cu privire la drumuri) A acoperi cu un strat de asfalt. Lucrătorii asfaltează străzile.

ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt. – Fr. asphalter (germ. asphaltieren).

asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză

asfaltá vb., ind. prez. 1 sg. asfaltéz, 3 sg. și pl. asfalteáză

ASFALTÁ vb. I. tr. A acoperi (o șosea, o stradă etc.) cu asfalt. [< fr. asphalter].

ASFALTÁ vb. tr. a acoperi cu asfalt. (< fr. asphalter)

A ASFALTÁ ~éz tranz. (terenuri, străzi, trotuare etc.) A acoperi cu asfalt. /<fr. asphalter

*asfaltéz v. tr. (d. asfalt; fr. asphalter). Pavez cu asfalt.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

asfalta, asfaltez, v. i. (prst.) a acosta potențialii clienți

Intrare: asfalta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asfalta asfaltare asfaltat asfaltând singular plural
asfaltea asfaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asfaltez (să) asfaltez asfaltam asfaltai asfaltasem
a II-a (tu) asfaltezi (să) asfaltezi asfaltai asfaltași asfaltaseși
a III-a (el, ea) asfaltea (să) asfalteze asfalta asfaltă asfaltase
plural I (noi) asfaltăm (să) asfaltăm asfaltam asfaltarăm asfaltaserăm, asfaltasem*
a II-a (voi) asfaltați (să) asfaltați asfaltați asfaltarăți asfaltaserăți, asfaltaseți*
a III-a (ei, ele) asfaltea (să) asfalteze asfaltau asfalta asfaltaseră
Intrare: asfaltat
asfaltat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asfaltat asfaltatul asfalta asfaltata
plural asfaltați asfaltații asfaltate asfaltatele
genitiv-dativ singular asfaltat asfaltatului asfaltate asfaltatei
plural asfaltați asfaltaților asfaltate asfaltatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)