2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asfaltát1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: asfalta] Asfaltare.

asfaltát2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: asfalta] Acoperit cu asfalt (2).

ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.

ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.

ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt. În regiunea Nov-Dalminsk se construiesc șosele asfaltate în pustiuri. GEOGRAFIA 117. Mașina aleargă liniștită pe șoseaua cînd asfaltată, cînd pietruită. SAHIA, U.R.S.S. 95.

ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt. – V. asfalta.

asfalta vt [At: DA / Pzi: ~téz / E: fr asphalter, ger asphaltieren] A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2).

ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren.

ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren.

ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. (Cu privire la drumuri) A acoperi cu un strat de asfalt. Lucrătorii asfaltează străzile.

ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt. – Fr. asphalter (germ. asphaltieren).

ASFALTÁ vb. I. tr. A acoperi (o șosea, o stradă etc.) cu asfalt. [< fr. asphalter].

ASFALTÁ vb. tr. a acoperi cu asfalt. (< fr. asphalter)

A ASFALTÁ ~éz tranz. (terenuri, străzi, trotuare etc.) A acoperi cu asfalt. /<fr. asphalter

*asfaltéz v. tr. (d. asfalt; fr. asphalter). Pavez cu asfalt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză

asfaltá vb., ind. prez. 1 sg. asfaltéz, 3 sg. și pl. asfalteáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

asfalta, asfaltez, v. i. (prst.) a acosta potențialii clienți

Intrare: asfaltat
asfaltat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asfaltat
  • asfaltatul
  • asfaltatu‑
  • asfalta
  • asfaltata
plural
  • asfaltați
  • asfaltații
  • asfaltate
  • asfaltatele
genitiv-dativ singular
  • asfaltat
  • asfaltatului
  • asfaltate
  • asfaltatei
plural
  • asfaltați
  • asfaltaților
  • asfaltate
  • asfaltatelor
vocativ singular
plural
Intrare: asfalta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asfalta
  • asfaltare
  • asfaltat
  • asfaltatu‑
  • asfaltând
  • asfaltându‑
singular plural
  • asfaltea
  • asfaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asfaltez
(să)
  • asfaltez
  • asfaltam
  • asfaltai
  • asfaltasem
a II-a (tu)
  • asfaltezi
(să)
  • asfaltezi
  • asfaltai
  • asfaltași
  • asfaltaseși
a III-a (el, ea)
  • asfaltea
(să)
  • asfalteze
  • asfalta
  • asfaltă
  • asfaltase
plural I (noi)
  • asfaltăm
(să)
  • asfaltăm
  • asfaltam
  • asfaltarăm
  • asfaltaserăm
  • asfaltasem
a II-a (voi)
  • asfaltați
(să)
  • asfaltați
  • asfaltați
  • asfaltarăți
  • asfaltaserăți
  • asfaltaseți
a III-a (ei, ele)
  • asfaltea
(să)
  • asfalteze
  • asfaltau
  • asfalta
  • asfaltaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)