2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asfaltare sf [At: DA / Pl: (rar) -tări / E: asfalta] Acoperire a unui drum, a unui teren cu un strat de asfalt (2) Si: asfaltat.

ASFALTÁRE, asfaltări, s. f. Acțiunea de a asfalta.V. asfalta.

ASFALTÁRE, asfaltări, s. f. Acțiunea de a asfalta.V. asfalta.

ASFALTÁRE, asfaltări, s. f. Acțiunea de a asfalta. Asfaltarea șoselei.

ASFALTÁRE, asfaltări, s. f. Acțiunea de a asfalta.

ASFALTÁRE s.f. Acțiunea de a asfalta; asfaltaj. [< asfalta].

asfalta vt [At: DA / Pzi: ~téz / E: fr asphalter, ger asphaltieren] A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2).

ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren.

ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren.

ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. (Cu privire la drumuri) A acoperi cu un strat de asfalt. Lucrătorii asfaltează străzile.

ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt. – Fr. asphalter (germ. asphaltieren).

ASFALTÁ vb. I. tr. A acoperi (o șosea, o stradă etc.) cu asfalt. [< fr. asphalter].

ASFALTÁ vb. tr. a acoperi cu asfalt. (< fr. asphalter)

A ASFALTÁ ~éz tranz. (terenuri, străzi, trotuare etc.) A acoperi cu asfalt. /<fr. asphalter

*asfaltéz v. tr. (d. asfalt; fr. asphalter). Pavez cu asfalt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asfaltáre s. f., g.-d. art. asfaltắrii; pl. asfaltắri

asfaltáre s. f., g.-d. art. asfaltării; pl. asfaltări

asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză

asfaltá vb., ind. prez. 1 sg. asfaltéz, 3 sg. și pl. asfalteáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

asfalta, asfaltez, v. i. (prst.) a acosta potențialii clienți

Intrare: asfaltare
asfaltare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asfaltare
  • asfaltarea
plural
  • asfaltări
  • asfaltările
genitiv-dativ singular
  • asfaltări
  • asfaltării
plural
  • asfaltări
  • asfaltărilor
vocativ singular
plural
Intrare: asfalta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asfalta
  • asfaltare
  • asfaltat
  • asfaltatu‑
  • asfaltând
  • asfaltându‑
singular plural
  • asfaltea
  • asfaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asfaltez
(să)
  • asfaltez
  • asfaltam
  • asfaltai
  • asfaltasem
a II-a (tu)
  • asfaltezi
(să)
  • asfaltezi
  • asfaltai
  • asfaltași
  • asfaltaseși
a III-a (el, ea)
  • asfaltea
(să)
  • asfalteze
  • asfalta
  • asfaltă
  • asfaltase
plural I (noi)
  • asfaltăm
(să)
  • asfaltăm
  • asfaltam
  • asfaltarăm
  • asfaltaserăm
  • asfaltasem
a II-a (voi)
  • asfaltați
(să)
  • asfaltați
  • asfaltați
  • asfaltarăți
  • asfaltaserăți
  • asfaltaseți
a III-a (ei, ele)
  • asfaltea
(să)
  • asfalteze
  • asfaltau
  • asfalta
  • asfaltaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asfaltare

  • 1. Acțiunea de a asfalta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: asfaltaj un exemplu
    exemple
    • Asfaltarea șoselei.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi asfalta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

asfalta

  • 1. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Lucrătorii asfaltează străzile.
      surse: DLRLC

etimologie: