15 definiții pentru aserțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aserțiune sf [At: HASDEU, I. C. IX / Pl: ~ni / E: fr assertion] 1 (Flz) Propoziție care are valoare de adevăr. 2 (Pgn) Afirmație.

ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Log.) Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis.

ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Fil.) Enunț care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis.

ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. Afirmație. Nu vă voi oferi nici o aserțiune pe care să n-o justifice o notă În josul paginii. HASDEU, I. V. X. – Pronunțat: -ți-u-.

ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. Afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Fr. assertion (lat. lit. assertio, -onis).

ASERȚIÚNE s.f. Afirmație (care nu este însoțită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. [Pron. -ți-u-. / pl. -ni, gen. -nii. / cf. fr. assertion, it. asserzione, lat. assertio < asserere – a afirma].

ASERȚIUNE s. f. (log.) enunț, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.) afirmație. (<fr. assertion, lat. assertio)

ASERȚIÚNE ~i f. Propunere înaintată și susținută de cineva ca fiind adevărată; afirmație. [G.-D. aserțiunii; Sil. -ți-u-] /<lat. assertio, ~onis, germ. Assertion

aserțiune f. afirmațiune pozitivă.

*aserțiúne f. (lat. assértio, -ónis. V. in-serțiune). Afirmațiune, lucru pe care-l susțiĭ ca adevărat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aserțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. aserțiúnii; pl. aserțiúni

aserțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. aserțiúnii; pl. aserțiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASERȚIÚNE s. v. afirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă.

aserțiune s. v. AFIRMAȚIE. CUVÎNT. DECLARAȚIE. MĂRTURISIRE. RELATARE. SPUSĂ. VORBĂ. ZISĂ.

Intrare: aserțiune
aserțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aserțiune
  • aserțiunea
plural
  • aserțiuni
  • aserțiunile
genitiv-dativ singular
  • aserțiuni
  • aserțiunii
plural
  • aserțiuni
  • aserțiunilor
vocativ singular
plural

aserțiune

  • 1. logică Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: