15 definiții pentru aserțiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
aserțiune sf [At: HASDEU, I. C. IX / Pl: ~ni / E: fr assertion] 1 (Flz) Propoziție care are valoare de adevăr. 2 (Pgn) Afirmație.
ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Log.) Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Fil.) Enunț care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laurap
- acțiuni
ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. Afirmație. Nu vă voi oferi nici o aserțiune pe care să n-o justifice o notă În josul paginii. HASDEU, I. V. X. – Pronunțat: -ți-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. Afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Fr. assertion (lat. lit. assertio, -onis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASERȚIÚNE s.f. Afirmație (care nu este însoțită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. [Pron. -ți-u-. / pl. -ni, gen. -nii. / cf. fr. assertion, it. asserzione, lat. assertio < asserere – a afirma].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASERȚIUNE s. f. (log.) enunț, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.) afirmație. (<fr. assertion, lat. assertio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ASERȚIÚNE ~i f. Propunere înaintată și susținută de cineva ca fiind adevărată; afirmație. [G.-D. aserțiunii; Sil. -ți-u-] /<lat. assertio, ~onis, germ. Assertion
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aserțiune f. afirmațiune pozitivă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*aserțiúne f. (lat. assértio, -ónis. V. in-serțiune). Afirmațiune, lucru pe care-l susțiĭ ca adevărat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
aserțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. aserțiúnii; pl. aserțiúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aserțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. aserțiúnii; pl. aserțiúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aserțiune (i-u)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ASERȚIÚNE s. v. afirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aserțiune s. v. AFIRMAȚIE. CUVÎNT. DECLARAȚIE. MĂRTURISIRE. RELATARE. SPUSĂ. VORBĂ. ZISĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aserțiune
- surse: DEX '09 DN
- surse: DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- Nu vă voi oferi nici o aserțiune pe care să n-o justifice o notă în josul paginii. HASDEU, I. V. X.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba franceză assertionsurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină assertio, -onissurse: DEX '09 DEX '98 DN