15 definiții pentru aserțiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Log.) Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis.

aserțiune sf [At: HASDEU, I. C. IX / Pl: ~ni / E: fr assertion] 1 (Flz) Propoziție care are valoare de adevăr. 2 (Pgn) Afirmație.

ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Fil.) Enunț care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis.

ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. Afirmație. Nu vă voi oferi nici o aserțiune pe care să n-o justifice o notă În josul paginii. HASDEU, I. V. X. – Pronunțat: -ți-u-.

ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. Afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Fr. assertion (lat. lit. assertio, -onis).

ASERȚIÚNE s.f. Afirmație (care nu este însoțită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. [Pron. -ți-u-. / pl. -ni, gen. -nii. / cf. fr. assertion, it. asserzione, lat. assertio < asserere – a afirma].

ASERȚIUNE s. f. (log.) enunț, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.) afirmație. (<fr. assertion, lat. assertio)

ASERȚIÚNE ~i f. Propunere înaintată și susținută de cineva ca fiind adevărată; afirmație. [G.-D. aserțiunii; Sil. -ți-u-] /<lat. assertio, ~onis, germ. Assertion

*aserțiúne f. (lat. assértio, -ónis. V. in-serțiune). Afirmațiune, lucru pe care-l susțiĭ ca adevărat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aserțiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. aserțiunii; pl. aserțiuni

aserțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. aserțiúnii; pl. aserțiúni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASERȚIÚNE s. v. afirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă.

aserțiune s. v. AFIRMAȚIE. CUVÎNT. DECLARAȚIE. MĂRTURISIRE. RELATARE. SPUSĂ. VORBĂ. ZISĂ.

Intrare: aserțiune
aserțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aserțiune
  • aserțiunea
plural
  • aserțiuni
  • aserțiunile
genitiv-dativ singular
  • aserțiuni
  • aserțiunii
plural
  • aserțiuni
  • aserțiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aserțiune, aserțiunisubstantiv feminin

  • 1. logică Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat. DEX '09 DN
    • 1.1. prin generalizare Afirmație. DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: afirmație
      • format_quote Nu vă voi oferi nici o aserțiune pe care să n-o justifice o notă în josul paginii. HASDEU, I. V. X. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.