asepsie sf [At: A. POP, CHIRURG. 466 / E: fr asepsie] 1 Metodă de sterilizare a instrumentelor chirurgicale, a sălii de operație etc. cu ajutorul căldurii, ultrasunetelor etc. 2 Absență a microbilor în urma aplicării asepsiei (1).

*ASEPSIE sf. 🩺 Mijloc de eliminare al microbilor fără ajutorul substanțelor toxice [fr.].

ASEPSIE s. f. Stare a unui obiect (mai ales a unui instrument chirurgical) caracterizată prin absența microbilor în urma sterilizării prin procedee fizice (căldură, filtrare etc.). Asepsia previne infectarea rănilor.

ASEPSIE s. f. Stare a unui obiect (chirurgical) caracterizată prin absența microbilor în urma sterilizării prin procedee fizice. – Fr. asepsie (< gr.).

ASEPSIE s.f. (Med.) Lipsă a oricărui germen patogen care ar putea infecta o rană, un organism etc. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. asepsie, cf. gr. a – fără, sepsis – infecție].

ASEPSIE s. f. 1. absență a germenilor microbieni. 2. sterilizare a instrumentelor și utilajelor chirurgicale. (< fr. asepsie)

ASEPSIE f. 1) Operație de sterilizare a instrumentelor și utilajelor chirurgicale cu ajutorul căldurii, ultrasunetelor etc. 2) Absență a microbilor în urma aplicării acestei operații. /<fr. asepsie

*asepsíe f. (vgr. a-, ne-, fără, și sêpsis, putrezire. V. antisepsie). Med. Arta de a opera ferindu-te de microbĭ fără medicamente, cĭ numaĭ pin curățenia lucrurilor care vin în contact cu rana.

asepsie s. f., art. asepsia, g.-d. asepsii, art. asepsiei

asepsie s. f., art. asepsia, g.-d. asepsii, art. asepsiei

asepsie s. f., art. asepsia, g.-d. art. asepsiei