2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

asemălui [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 300/14 / V: asăm-, -mel- / Pzi: -esc / E: ns cf semălui] 1-2 vtr (Înv) A (se) asemăna. 3 vr (Îvr) A se contopi.

asemelui v vz asemălui

ASEMĂLUI, asemăluiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; învechit și popular) 1. A stabili, a constata o asemănare între două sau mai multe lucruri sau ființe; a asemăna. 2. (Cu privire la un teren) A netezi, a nivela. – Variantă: asemelui (ALECSANDRI, T. 1099) vb. IV.

ASEMELUI vb. IV v. asemălui.

ASEMĂLUI, asemăluiesc, vb. IV Tranz. (Înv. și reg.) 1. A asemăna. 2. A nivela un teren. [Var.: asemelui vb. IV] – Din a3 + seamă.

ASEMELUI vb. IV. v. asemălui.

asemăluì v. Mold. a asemăna: mă asemăluiește cu un steag AL. [Dela seamă cu sufixul ălui (cf. prețălui)].

asemăluĭésc și asemuĭésc, V. sămuĭesc.

Sinonime

ASEMĂLUI vb. v. apropia, asemăna, asemui, compara, netezi, nivela.

asemălui vb. v. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. COMPARA. NETEZI. NIVELA.

Intrare: asemeluire
asemeluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asemeluire
  • asemeluirea
plural
  • asemeluiri
  • asemeluirile
genitiv-dativ singular
  • asemeluiri
  • asemeluirii
plural
  • asemeluiri
  • asemeluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: asemălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asemălui
  • asemăluire
  • asemăluit
  • asemăluitu‑
  • asemăluind
  • asemăluindu‑
singular plural
  • asemăluiește
  • asemăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asemăluiesc
(să)
  • asemăluiesc
  • asemăluiam
  • asemăluii
  • asemăluisem
a II-a (tu)
  • asemăluiești
(să)
  • asemăluiești
  • asemăluiai
  • asemăluiși
  • asemăluiseși
a III-a (el, ea)
  • asemăluiește
(să)
  • asemăluiască
  • asemăluia
  • asemălui
  • asemăluise
plural I (noi)
  • asemăluim
(să)
  • asemăluim
  • asemăluiam
  • asemăluirăm
  • asemăluiserăm
  • asemăluisem
a II-a (voi)
  • asemăluiți
(să)
  • asemăluiți
  • asemăluiați
  • asemăluirăți
  • asemăluiserăți
  • asemăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • asemăluiesc
(să)
  • asemăluiască
  • asemăluiau
  • asemălui
  • asemăluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asemelui
  • asemeluire
  • asemeluit
  • asemeluitu‑
  • asemeluind
  • asemeluindu‑
singular plural
  • asemeluiește
  • asemeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asemeluiesc
(să)
  • asemeluiesc
  • asemeluiam
  • asemeluii
  • asemeluisem
a II-a (tu)
  • asemeluiești
(să)
  • asemeluiești
  • asemeluiai
  • asemeluiși
  • asemeluiseși
a III-a (el, ea)
  • asemeluiește
(să)
  • asemeluiască
  • asemeluia
  • asemelui
  • asemeluise
plural I (noi)
  • asemeluim
(să)
  • asemeluim
  • asemeluiam
  • asemeluirăm
  • asemeluiserăm
  • asemeluisem
a II-a (voi)
  • asemeluiți
(să)
  • asemeluiți
  • asemeluiați
  • asemeluirăți
  • asemeluiserăți
  • asemeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • asemeluiesc
(să)
  • asemeluiască
  • asemeluiau
  • asemelui
  • asemeluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asemălui, asemăluiescverb

Moldova învechit popular
  • 1. A stabili, a constata o asemănare între două sau mai multe lucruri sau ființe. DLRLC DLRM
    sinonime: asemăna
  • 2. Cu privire la un teren: netezi, nivela. DLRLC DLRM
etimologie:
  • a + seamă DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.