2 intrări

11 definiții

asemăluíre sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: asemălui] (Îvr) 1-9 Asemănare (1-9).

ASEMĂLUÍ, asemăluiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; învechit și popular) 1. A stabili, a constata o asemănare între două sau mai multe lucruri sau ființe; a asemăna. 2. (Cu privire la un teren) A netezi, a nivela. – Variantă: asemeluí (ALECSANDRI, T. 1099) vb. IV.

ASEMĂLUÍ, asemăluiesc, vb. IV Tranz. (Înv. și reg.) 1. A asemăna. 2. A nivela un teren. [Var.: asemeluí vb. IV] – Din a3 + seamă.

asemăluí [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 300/14 / M asăm-, -mel- / Pzi: -esc / E: ns cf semălui] 1-2 vtr (Înv) A (se) asemăna. 3 vr (Îvr) A se contopi.

ASEMĂLUÍ vb. v. apropia, asemăna, asemui, compara, netezi, nivela.

asemăluì v. Mold. a asemăna: mă asemăluiește cu un steag AL. [Dela seamă cu sufixul ălui (cf. prețălui)].

asemăluĭésc și asemuĭésc, V. sămuĭesc.

asemuĭésc, asemăluĭésc, V. sămuĭesc.

sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

asemăluí vb. v. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. COMPARA. NETEZI. NIVELA.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ASEMĂLUÍRE, asemăluiri, s. f. v. ASEMĂLUI. – [Sinonime]

Intrare: asemăluire
asemăluire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asemăluire asemăluirea
plural asemăluiri asemăluirile
genitiv-dativ singular asemăluiri asemăluirii
plural asemăluiri asemăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: asemălui
verb (VT408) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asemălui asemăluire asemăluit asemăluind singular plural
asemăluiește asemăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asemăluiesc (să) asemăluiesc asemăluiam asemăluii asemăluisem
a II-a (tu) asemăluiești (să) asemăluiești asemăluiai asemăluiși asemăluiseși
a III-a (el, ea) asemăluiește (să) asemăluiască asemăluia asemălui asemăluise
plural I (noi) asemăluim (să) asemăluim asemăluiam asemăluirăm asemăluiserăm, asemăluisem*
a II-a (voi) asemăluiți (să) asemăluiți asemăluiați asemăluirăți asemăluiserăți, asemăluiseți*
a III-a (ei, ele) asemăluiesc (să) asemăluiască asemăluiau asemălui asemăluiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)