opțiuni

11 definiții pentru ascuțitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțitul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor.

ascuțitor, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: ascuți + -tor] 1 sf Unealtă sau aparat de ascuțit obiectele tăioase Si: (pop) cute, gresie. 2 sf Aparat (mic) cu care se ascut creioanele. 3-5 a Care ascute (1-2, 4). 6 smf Persoană specializată în ascuțirea (2) obiectelor tăioase.

ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțițul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor.

ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană care se ocupă cu ascuțițul uneltelor tăioase. – Din ascuți + suf. -(i)tor.

ASCUȚITÓR ~i m. Persoană care ascute obiecte tăioase; tocilar. /a ascuți + suf. ~tor

ascuțitor m. cel ce ascute, tocilar.

ascuțitór m. Care ascute (cuțitele). S. f. -oáre, pl. orĭ. Cute, tocilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ascuțitór s. m., pl. ascuțitóri

ascuțitór (persoană) s. m., pl. ascuțitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASCUȚITÓR s. v. tocilar.

ascuțitor s. v. TOCILAR.

Intrare: ascuțitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascuțitor
  • ascuțitorul
  • ascuțitoru‑
plural
  • ascuțitori
  • ascuțitorii
genitiv-dativ singular
  • ascuțitor
  • ascuțitorului
plural
  • ascuțitori
  • ascuțitorilor
vocativ singular
  • ascuțitorule
plural
  • ascuțitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ascuțitor

  • 1. Persoană specializată în ascuțitul uneltelor tăioase.
    surse: DEX '09 sinonime: tocilar

etimologie:

  • Ascuți + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09