8 definiții pentru ascuțitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare.

ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare.

ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă simplă, de diferite tipuri și mărimi, cu care se ascut obiecte tăioase, se face vîrf la creioane etc.

ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Din ascuți + suf. -(i)toare.

ASCUȚITOÁRE ~óri f. Unealtă cu care se ascut unele obiecte. [G.-D. ascuțitorii] /a ascuți + suf. ~toare

ascuțitoare f. piatră de ascuțit.

ascuțitór m. Care ascute (cuțitele). S. f. -oáre, pl. orĭ. Cute, tocilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ascuțitoáre s. f., g.-d. art. ascuțitórii; pl. ascuțitóri

ascuțitoáre (instrument) s. f., g.-d. art. ascuțitórii; pl. ascuțitóri

Intrare: ascuțitoare
ascuțitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascuțitoare
  • ascuțitoarea
plural
  • ascuțitori
  • ascuțitorile
genitiv-dativ singular
  • ascuțitori
  • ascuțitorii
plural
  • ascuțitori
  • ascuțitorilor
vocativ singular
plural