ASCLEPIAD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus.

asclepiad, ~ă [At: DICȚ. / P: ~pi-ad / Pl: ~azi, ~e / E: fr asclépiade, lat asclepiadeum (metrum)] 1-3 sm, a, sn (Șîf -eu; șîs vers-) (Vers) care este compus dintr-un spondeu (sau troheu), doi sau trei coriambi și un iamb. 4 sm Membru al corporației medicilor greci. 5 sn (Bot) Plantă erbacee perenă, cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos Si: (pop) iarba-fiarelor.

*ASCLEPIAD I. adj. ✒️ Vers ~, vers din metrica veche alcătuit dintr’un spondeu, doi coriambi și un iamb. II. sm. Vers alcătuit în felul acesta [fr. < lat.]

ASCLEPIAD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică, alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus.

ASCLEPIAD, asclepiade, adj. n. (În expr.) Vers asclepiad = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu, doi coriambi și un iamb; p. ext. strofă alcătuită din astfel de versuri. – Fr. asclépiade (lat. lit. asclepiadeus).

ASCLEPIAD² s.m. Membru al corporației medicilor greci. [< fr. asclépiade, cf. Asklepios – numele grecesc al lui Esculap].

ASCLEPIAD¹ adj., s.m. (Vers) compus dintr-un spondeu (sau troheu), doi sau trei coriambi și un iamb. [Pron. -pi-ad. / < fr. asclépiade, cf. lat. asclepiadeum (metrum) < Asclepiade – poet grec din antichitate].

ASCLEPIAD³ s.m. Plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. [< fr. asclépiade].

ASCLEPIAD² s. m. membru al corporației medicilor greci. (< fr. asclépiade)

ASCLEPIAD³ s. m. plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. (< fr. asclépiade)

ASCLEPIAD¹ adj., s. m. (vers antic) dintr-un spondeu (sau troheu), doi coriambi și un iamb. (< fr. asclépiade, lat. asclepiadeus)

*asclepiád, -ă adj. (de la numele unuĭ poet grecesc). Se zice despre un fel de versurĭ lirice greceștĭ și latine.

asclepiadeu sn vz asclepiad

asclepiad² (desp. -pi-ad) (vers; plantă; preot-medic) s. m., pl. asclepiazi

!asclepiad¹ (desp. -pi-ad) adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. asclepiadă (formă ~), pl. asclepiade

asclepiad² (vers, plantă) (-pi-ad) s. m., pl. asclepiazi

!asclepiad¹ (vers ~) (-pi-ad) adj. m.; pl. f. asclepiade

asclepiad adj. n. (sil. -pi-ad), pl. asclepiade

asclepiad s. m. (sil. -pi-ad), pl. asclepiazi

ASCLEPIADEU (< lat. asclepiadeum) Vers folosit în lirica greacă de poetul Asclepiades din Samos și în cea latină de Horațiu (Ode). Denumirea i-ar mai veni și de la versurile închinate patronului medicinei, Asklepios, la greci, Esculap la romani. Asclepiadeulera de douăfeluri: asclepiadeul mic, alcătuitdin 12silabe, un troheu sau un spondeu, doi coriambi și un iamb (...) ; asclepiadeul mare, alcătuit din 16 silabe și avînd, spre deosebire de asclepiadeul mic, un coriamb în plus (...). Ex. Nullam, Vare, sacra vite prius severis arborem (Să nu semeni, o, Varus! copacul mai înainte de vița cea sfîntă.) (HORAȚIU, Ode)