3 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASANATOR, -OARE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor.
ASANATOR, -OARE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează. – Asana + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ASANATOR, -OARE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASANATOR, -OARE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează. – Din asana + suf. -tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASANATOR, -OARE adj. (rar) Care asanează. // s.n. Produs chimic sau aparat electric care înlătură mirosurile urîte. [După fr. assainisseur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASANATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (cel) care asanează. II. s. n. produs chimic, aparat care înlătură mirosurile urâte. (după fr. assainisseur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ASANATOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care asanează. /a asana + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
asanator adj. m., pl. asanatori; f. sg. și pl. asanatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
asanator adj. m., pl. asanatori; f. sg. și pl. asanatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asanator s. m., adj. m., pl. asanatori; f. sg. și pl. asanatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
asanator, asanatorisubstantiv masculin asanatoare, asanatoaresubstantiv feminin asanator, asanatoareadjectiv
- 1. (Persoană) care asanează. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- Asana + sufix -tor. DEX '98 DEX '09
asanator, asanatoaresubstantiv neutru
- 1. Produs chimic sau aparat electric care înlătură mirosurile urâte. DN
etimologie:
- assainisseur DN