3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor.

ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează. – Asana + suf. -tor.

ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează.

ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează. – Din asana + suf. -tor.

ASANATÓR, -OÁRE adj. (rar) Care asanează. // s.n. Produs chimic sau aparat electric care înlătură mirosurile urâte. [După fr. assainisseur].

ASANATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care asanează. II. s. n. produs chimic, aparat care înlătură mirosurile urâte. (după fr. assainisseur)

ASANATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care asanează. /a asana + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre

asanatór s. m., adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre

Intrare: asanatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asanatoare
  • asanatoarea
plural
  • asanatoare
  • asanatoarele
genitiv-dativ singular
  • asanatoare
  • asanatoarei
plural
  • asanatoare
  • asanatoarelor
vocativ singular
  • asanatoare
  • asanatoareo
plural
  • asanatoarelor
Intrare: asanator (adj.)
asanator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asanator
  • asanatorul
  • asanatoru‑
  • asanatoare
  • asanatoarea
plural
  • asanatori
  • asanatorii
  • asanatoare
  • asanatoarele
genitiv-dativ singular
  • asanator
  • asanatorului
  • asanatoare
  • asanatoarei
plural
  • asanatori
  • asanatorilor
  • asanatoare
  • asanatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: asanator (s.n.)
asanator3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asanator
  • asanatorul
  • asanatoru‑
plural
  • asanatoare
  • asanatoarele
genitiv-dativ singular
  • asanator
  • asanatorului
plural
  • asanatoare
  • asanatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asanator, -oare asanatoare asanator (2)

  • 1. rar (Persoană) care asanează.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

  • Asana + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09

asanator (s.n.)

  • 1. Produs chimic sau aparat electric care înlătură mirosurile urâte.
    surse: DN

etimologie: