2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asamblór [At: DN3 / Pl: ? / E: fr assembleur] 1 sm Muncitor care asamblează. 2 sn Program de calculator care transformă limbajul simbolic în coduri ale limbajului de mașină.

ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.

ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.

ASAMBLÓR s.n. (Cib.) Program care prelucrează instrucțiunile scrise într-un limbaj simbolic pentru calculator, traducându-le în coduri ale limbajului de mașină. [< fr. assembleur].

ASAMBLÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor specialist în asamblarea pieselor, a subansamblelor. II. s. n. (inform.) program care prelucrează instrucțiunile scrise într-un limbaj simbolic pentru calculator. (< fr. assembleur)

ASAMBLÓR2 n. inform. Program special care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. /<fr. assambleur

ASAMBLÓR1 ~i m. Muncitor specializat în operații de asamblare. /<fr. assambleur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asamblór s. m., pl. asamblóri

Intrare: asamblor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asamblor
  • asamblorul
  • asambloru‑
plural
  • asamblori
  • asamblorii
genitiv-dativ singular
  • asamblor
  • asamblorului
plural
  • asamblori
  • asamblorilor
vocativ singular
  • asamblorule
plural
  • asamblorilor
Intrare: asamblor (s.n.)
asamblor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asamblor
  • asamblorul
  • asambloru‑
plural
  • asambloare
  • asambloarele
genitiv-dativ singular
  • asamblor
  • asamblorului
plural
  • asambloare
  • asambloarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asamblor (s.n.)

  • 1. informatică Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

asamblor, -oare (persoană) asambloare asamblor

  • 1. Muncitor care asamblează.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: