13 definiții pentru asalta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asalta vt [At: VĂCĂRESCU, ap. HEM / Pzi: ~tez, (înv) asalt / E: it as saltare] 1 A ataca cu forțe militare. 2 (Pan) A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. insistente.

ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare.

ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare.

ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. Trupele ruso-romîne au asaltat Plevna.Fig. (Cu privire la o persoană) A copleși cu multe rugăminți, cereri etc. A fost asaltat cu întrebări

ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – It. assaltare.

ASALTÁ vb. I. tr. 1. A lua cu asalt, a da un asalt; a da iureș, a năvăli. 2. (Fig.) A copleși, a insista cu cereri, cu rugăminți etc. [< it. assaltare].

ASALTÁ vb. tr. 1. a da un asalt. 2. (fig.) a copleși cu insistențe, cu cereri. (< it. assaltare)

A ASALTÁ ~éz tranz. 1) A lua cu asalt. 2) fig. (persoane) A copleși cu insistențe. ~ cu rugăminți. /<it. assaltare

*asaltéz v. tr. (it. assaltare). Atac pin asalt. Fig. Rog cu insistență: nu mă asalta cu atîtea cererĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză

asaltá vb., ind. prez. 1 sg. asaltéz, 3 sg. și pl. asalteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASALTÁ vb. (MIL.) a ataca. (~ reduta, cetatea.)

ASALTA vb. (MIL.) a ataca. (~ reduta, cetatea.)

Intrare: asalta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asalta
  • asaltare
  • asaltat
  • asaltatu‑
  • asaltând
  • asaltându‑
singular plural
  • asaltea
  • asaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asaltez
(să)
  • asaltez
  • asaltam
  • asaltai
  • asaltasem
a II-a (tu)
  • asaltezi
(să)
  • asaltezi
  • asaltai
  • asaltași
  • asaltaseși
a III-a (el, ea)
  • asaltea
(să)
  • asalteze
  • asalta
  • asaltă
  • asaltase
plural I (noi)
  • asaltăm
(să)
  • asaltăm
  • asaltam
  • asaltarăm
  • asaltaserăm
  • asaltasem
a II-a (voi)
  • asaltați
(să)
  • asaltați
  • asaltați
  • asaltarăți
  • asaltaserăți
  • asaltaseți
a III-a (ei, ele)
  • asaltea
(să)
  • asalteze
  • asaltau
  • asalta
  • asaltaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)