17 definiții pentru aruncător

ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Atlet) specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. 2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. 3. S. n. (În sintagma) Aruncător de spumă = dispozitiv de stingere a incendiilor care produce dioxid de carbon încorporat într-o masă spumoasă.- Arunca + suf. -ător.

ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. 2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. – Arunca + suf. -ător.

ARUNCĂTÓR1, aruncătoare, s. n. Gură de foc neghintuită și cu pereții subțiri, ușor transportabilă, care aruncă proiectile explozive sau speciale sub unghiuri de tragere de peste 45°. Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. Pămîntul fusese mușcat de schijă, ars cu aruncătoarele de flăcări. CAMILAR, N. I 303.

ARUNCĂTÓR2, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f. Atlet specializat în aruncarea suliței, discului, greutății, ciocanului sau grenadei. [La Festival] mă voi întîlni din nou cu doi dintre cei mai buni aruncători de ciocan din lume. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731.

ARUNCĂTÓR2, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. – Din arunca + suf. -(ă)tor.

ARUNCĂTÓR1, aruncătoare, s. n. Gură de foc neghintuită și cu pereți subțiri, ușor transportabilă, care aruncă proiectile sub unghiuri de tragere de peste 45°. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. – Din arunca + suf. -(ă)tor.

aruncătór2 (armă) s. n., pl. aruncătoáre

aruncătór1 adj. m., s. m., pl. aruncătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. aruncătoáre

aruncătór adj. m., (persoană) s. m., pl. aruncătóri; f. sg. și pl. aruncătoáre

aruncătór (armă) s. n., pl. aruncătoáre

aruncătór, -oáre [At: ANON. CAR. / Pl: -/, -oare / E: arunca + -(ăi)tor] 1 a Care aruncă (15). 2 smf Țintaș. 3 smf (Înv; îs) – de vorbe Flecar. 4 sn (Înv) Proiector. 5 sn (Îs) – de flăcări Armă care aruncă lichid inflamabil. 6 sn (Spc) Dispozitiv, în cutia închizătorului armei de foc, care aruncă (15) tuburile cartușelor trase. 7 sn (Șîsde mine) Brand. 8 sn Aparat. 9 sn (Înv; îs) – de apă Havuz. 10 smf Atlet specializat în probele de aruncare a discului, a suliței, a greutății etc.

ARUNCĂTÓR1 ~i m. Sportiv specializat în probele de aruncare (a discului, suliței, greutății etc.). /a arunca + suf. ~ător

ARUNCĂTÓR2 ~oáre n. Armă cu ajutorul căreia se lansează proiecte, mine etc. la distanțe mari. ◊ ~ de flăcări armă cu care se proiectează un jet de flăcări la o anumită distanță. /a arunca + suf. ~ător


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

aruncător, aruncători, s. m. ochi

Intrare: aruncător
substantiv masculin și feminin (MF66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aruncător aruncătorul aruncătoare aruncătoarea
plural aruncători aruncătorii aruncătoare aruncătoarele
genitiv-dativ singular aruncător aruncătorului aruncătoare aruncătoarei
plural aruncători aruncătorilor aruncătoare aruncătoarelor
vocativ singular
plural