2 intrări

17 definiții

aruncătór, -oáre [At: ANON. CAR. / Pl: -/, -oare / E: arunca + -(ăi)tor] 1 a Care aruncă (15). 2 smf Țintaș. 3 smf (Înv; îs) – de vorbe Flecar. 4 sn (Înv) Proiector. 5 sn (Îs) – de flăcări Armă care aruncă lichid inflamabil. 6 sn (Spc) Dispozitiv, în cutia închizătorului armei de foc, care aruncă (15) tuburile cartușelor trase. 7 sn (Șîsde mine) Brand. 8 sn Aparat. 9 sn (Înv; îs) – de apă Havuz. 10 smf Atlet specializat în probele de aruncare a discului, a suliței, a greutății etc.

ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Atlet) specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. 2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. 3. S. n. (În sintagma) Aruncător de spumă = dispozitiv de stingere a incendiilor care produce dioxid de carbon încorporat într-o masă spumoasă.- Arunca + suf. -ător.

ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. 2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. – Arunca + suf. -ător.

ARUNCĂTÓR1, aruncătoare, s. n. Gură de foc neghintuită și cu pereții subțiri, ușor transportabilă, care aruncă proiectile explozive sau speciale sub unghiuri de tragere de peste 45°. Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. Pămîntul fusese mușcat de schijă, ars cu aruncătoarele de flăcări. CAMILAR, N. I 303.

ARUNCĂTÓR2, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f. Atlet specializat în aruncarea suliței, discului, greutății, ciocanului sau grenadei. [La Festival] mă voi întîlni din nou cu doi dintre cei mai buni aruncători de ciocan din lume. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731.

ARUNCĂTÓR1, aruncătoare, s. n. Gură de foc neghintuită și cu pereți subțiri, ușor transportabilă, care aruncă proiectile sub unghiuri de tragere de peste 45°. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. – Din arunca + suf. -(ă)tor.

ARUNCĂTÓR2, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. – Din arunca + suf. -(ă)tor.

aruncătór1 adj. m., s. m., pl. aruncătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. aruncătoáre

aruncătór2 (armă) s. n., pl. aruncătoáre

aruncătór adj. m., (persoană) s. m., pl. aruncătóri; f. sg. și pl. aruncătoáre

aruncătór (armă) s. n., pl. aruncătoáre

ARUNCĂTÓR2 ~oáre n. Armă cu ajutorul căreia se lansează proiecte, mine etc. la distanțe mari. ◊ ~ de flăcări armă cu care se proiectează un jet de flăcări la o anumită distanță. /a arunca + suf. ~ător

ARUNCĂTÓR1 ~i m. Sportiv specializat în probele de aruncare (a discului, suliței, greutății etc.). /a arunca + suf. ~ător


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

aruncător, aruncători, s. m. ochi

Intrare: aruncător (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aruncător aruncătorul
plural aruncători aruncătorii
genitiv-dativ singular aruncător aruncătorului
plural aruncători aruncătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: aruncător (adj.)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aruncător aruncătorul aruncătoare aruncătoarea
plural aruncători aruncătorii aruncătoare aruncătoarele
genitiv-dativ singular aruncător aruncătorului aruncătoare aruncătoarei
plural aruncători aruncătorilor aruncătoare aruncătoarelor
vocativ singular
plural