3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aruncător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: arunca + -(ă)tor] 1 a Care aruncă (15). 2 smf Țintaș. 3 smf (Înv; îs) ~ de vorbe Flecar. 4 sn (Înv) Proiector. 5 sn (Îs) ~ de flăcări Armă care aruncă lichid inflamabil. 6 sn (Spc) Dispozitiv, în cutia închizătorului armei de foc, care aruncă (15) tuburile cartușelor trase. 7 sn (Șîs ~ de mine) Brand. 8 sn Aparat. 9 sn (Înv; îs) ~ de apă Havuz. 10 smf Atlet specializat în probele de aruncare a discului, a suliței, a greutății etc.

ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Atlet) specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. 2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. 3. S. n. (În sintagma) Aruncător de spumă = dispozitiv de stingere a incendiilor care produce dioxid de carbon încorporat într-o masă spumoasă.- Arunca + suf. -ător.

ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. 2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. – Arunca + suf. -ător.

ARUNCĂTÓR1, aruncătoare, s. n. Gură de foc neghintuită și cu pereții subțiri, ușor transportabilă, care aruncă proiectile explozive sau speciale sub unghiuri de tragere de peste 45°. Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. Pămîntul fusese mușcat de schijă, ars cu aruncătoarele de flăcări. CAMILAR, N. I 303.

ARUNCĂTÓR2, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f. Atlet specializat în aruncarea suliței, discului, greutății, ciocanului sau grenadei. [La Festival] mă voi întîlni din nou cu doi dintre cei mai buni aruncători de ciocan din lume. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731.

ARUNCĂTÓR1, aruncătoare, s. n. Gură de foc neghintuită și cu pereți subțiri, ușor transportabilă, care aruncă proiectile sub unghiuri de tragere de peste 45°. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. – Din arunca + suf. -(ă)tor.

ARUNCĂTÓR2, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. – Din arunca + suf. -(ă)tor.

ARUNCĂTÓR2 ~oáre n. Armă cu ajutorul căreia se lansează proiecte, mine etc. la distanțe mari. ◊ ~ de flăcări armă cu care se proiectează un jet de flăcări la o anumită distanță. /a arunca + suf. ~ător

ARUNCĂTÓR1 ~i m. Sportiv specializat în probele de aruncare (a discului, suliței, greutății etc.). /a arunca + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aruncătór1 adj. m., s. m., pl. aruncătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. aruncătoáre

aruncătór2 (armă) s. n., pl. aruncătoáre

aruncătór (armă) s. n., pl. aruncătoáre

aruncătór adj. m., (persoană) s. m., pl. aruncătóri; f. sg. și pl. aruncătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aruncător, aruncători, s. m. ochi

Intrare: aruncător (adj.)
aruncător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aruncător
  • aruncătorul
  • aruncătoru‑
  • aruncătoare
  • aruncătoarea
plural
  • aruncători
  • aruncătorii
  • aruncătoare
  • aruncătoarele
genitiv-dativ singular
  • aruncător
  • aruncătorului
  • aruncătoare
  • aruncătoarei
plural
  • aruncători
  • aruncătorilor
  • aruncătoare
  • aruncătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: aruncător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aruncător
  • aruncătorul
  • aruncătoru‑
plural
  • aruncători
  • aruncătorii
genitiv-dativ singular
  • aruncător
  • aruncătorului
plural
  • aruncători
  • aruncătorilor
vocativ singular
  • aruncătorule
plural
  • aruncătorilor
Intrare: aruncător (s.n.)
aruncător3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aruncător
  • aruncătorul
  • aruncătoru‑
plural
  • aruncătoare
  • aruncătoarele
genitiv-dativ singular
  • aruncător
  • aruncătorului
plural
  • aruncătoare
  • aruncătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aruncător (armă)

  • 1. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brand (marcă)
    • 1.1. Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pămîntul fusese mușcat de schijă, ars cu aruncătoarele de flăcări. CAMILAR, N. I 303.
        surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă Aruncător de spumă = dispozitiv de stingere a incendiilor care produce dioxid de carbon încorporat într-o masă spumoasă.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Arunca + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98

aruncător, -oare aruncătoare aruncător (2)

  • 1. (Atlet) specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [La Festival] mă voi întîlni din nou cu doi dintre cei mai buni aruncători de ciocan din lume. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Arunca + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98