ARTIST, -Ă, artiști, -ste, s. m. și f. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei; p. restr. actor; p. ext. persoană care dă dovadă de talent în profesiunea pe care o exercită. ◊ (Ieșit din uz) Artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. – Din fr. artiste, lat. artista.

cântăreț-artist s. m. Cântăreț de mare calitate ◊ „N. Secăreanu: Cântărețul-artist.” Cont. 5 XI 65 p. 6 (din cântăreț + artist)

ARTIST. Subst. Artist, om de artă, creator. Scriitor, scriitoraș (dim., depr.), artist al cuvîntului, maestru al cuvîntului, condeier (rar), literat, literator (înv.); prozator; romancier; dramaturg; poet, poetaș (dim., depr.), poetastru (depr.), poetard (depr.). Muzician, compozitor, componist (germanism înv.); muzicant, virtuoz, cîntăreț. Pictor, artist plastic; grafician; gravor; ilustrator; portretist, portretar (înv.); caricaturist. Sculptor, artist plastic. Arhitect. Actor, actoraș (dim., depr.); actriță, actoriță (înv.), artist, artistă. Coregraf, maestru de balet, maestru de dans, baletist, balerin, dansator. Actor de cinema, actriță de cinema, star, stea (fig.). Adj. Artistic, de artă; poetic; pictural, plastic, grafic; sculptural; muzical; coregrafic. Vb. A crea, a măiestri (rar); a scrie, a compune, a versifica (rar); a picta, a desena, a grava, a sculpta; a ilustra; a juca, a interpreta; a dansa. V. actor, autor, cinematografie, cîntăreț, dans, dramaturgie, literatură, muzicant, pictură, poezie.

ARTIST s. actor, interpret, (rar) teatralist. (~ de comedie.)

ARTIST s. 1. v. actor. 2. artist plastic v. plastician.

a se da artist / artizan expr. a se grozăvi, a se lăuda.

+artist-cetățean s. m., pl. artiști-cetățeni

artist s. m., pl. artiști

artist s. m., pl. artiști

artist s. m., pl. artiști

regizor-artist s. m. Regizor de înaltă calitate ◊ „Cel dintâi act de creație care îl validează pe regizorul-artist este selecția interpreților.” Cont. 17 II 67 p. 5. ◊ „Aici se vede clar că a lucrat și gândit un regizor-artist.” R.lit. 14 XI 74 p. 16 (din regizor + artist)

profesor (-oară)-artist(ă) s. m. f. (înv.) Artist (plastic, de teatru etc.) care este și profesor ◊ „Cei mai tineri artiști, vegheați regizoral de unul din cei mai autentici și mai experimentați profesori-artiști, Moni Ghelerter [...] au compus minuțios universul gorkian, în linii simple și clare.” R.lit. 17 V 73 p. 20. ◊ „Profesoara-artistă. La casa de cultură a sindicatelor din Sibiu a avut loc un eveniment artistic deosebit, prilejuit de expoziția artistei O.A. S., profesoară în Satu Mare.” R.l. 10 I 78 p. 2 (din profesor + artist)

mim-artist s. m. Mim devenit un adevărat artist ◊ „Câteva nume de mimi-artiști, care s-au impus prin talentul și maturitatea lor artistică pe plan internațional sunt [...]” Sc. 1 III 65 p. 4 //din mim + artist//

fotograf-artist s. m. (foto) Autor de fotografii artistice ◊ „În cele două cazuri ale turneelor lui S.C. la București, un fotograf-artist, pasionat la maximum de subiectul său, E.T., a realizat câteva filme exemplare.” Săpt. 2 VI 78 p. 6 (din fotograf + artist)

artist(ă)-fotograf(ă) s. m. f. Fotograf care face fotografii artistice ◊ „Cunoscutul artist-fotograf ne oferă o «Roma» de buzunar.” Săpt. 3 VII 70 p. 3. ◊ „O uimitoare colecție de imagini fotografice ale Bucureștiului din 1856, culese, unele, din colecția vestită a îndrăznețului și originalului reporter-fotograf C.P., altele din creațiile unor artiști-fotografi amatori.” R.lit. 20 III 75 p. 16; v. și Sc. 7 II 75 p. 4 (din artist + fotograf)

artist, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. I, 77 / Pl: ~iști, ~e / E: fr artiste] 1 Creator de opere de artă. 2 (Pm; șîs ~ dramatic) Actor. 3 (Pm; șîs ~ liric) Cântăreț. 4 (Pex) Persoană cu talent în profesiunea pe care o exercită. 5 (Îs) ~ al poporului Titlu de supremă distincție acordat unui artist (1). 6 (Îs) ~ emerit Vz emerit.

artist(ă)-coregraf(ă) s. m. f. Coregraf care prin calitatea muncii lui este un adevărat artist ◊ „Parafrazându-l pe marele pictor, artistul-coregraf poate spune: «Nu, baletul nu este făcut pentru a decora scena» [...]” Sc. 11 VI 74 p. 4. ◊ „Creatoarea spectacolului [...] este o artistă-coregrafă care arde și se consumă pentru fiecare secundă din spectacolele ei.” R.l. 12 VI 76 p. 2 (din artist[ă] + coregraf[ă])

artist-patriot s. m. Artist cu un înalt simț patriotic ◊ „[...] personalitate complexă, artist-patriot.” Sc. 15 IX 67 p. 1. ◊ „25 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu. Un mare artist-patriot.” R.l. 14 X 78 p. 2; v. și Săpt. 24 I 75 p. 4 (din artist + patriot)

artist-cetățean s. m. ◊ „Costică Caratase, Actorul, este justificat de existența lui Constantin Tănase; personajului principal i s-a creat astfel biografia unui artist-cetățean, luptător împotriva tarelor societății [...]” Săpt. 24 I 75 p. 4. ◊ „Toma Caragiu intră în istoria scenei naționale ca un simbol. Al marelui artist-cetățean, al forței biruitoare a artei care înfruntă timpul și îl supune.” Săpt. 11 III 77 p. 4; v. și carmenist (1966) (din artist + cetățean; LRC II 215)

artist-amator s. m. Persoană cu o anumită profesiune care în timpul liber se ocupă cu teatrul, pictura etc. ◊ „După ce, timp de șase ani, și-a avut destinul ei, fiind reprezentată de artiști-amatori, de teatrul studențesc și premiată de Uniunea Scriitorilor, lucrarea «A opta zi dis-de-dimineață» prilejuiește acum [...] debutul profesionist al lui R.D.” R.lit. 23 V 74 p. 18 (din artist + amator)

artist-afișist s. m. Artist specializat în a lucra afișe ◊ „Realizarea primei expoziții personale a unui artist-afișist este pentru mine o satisfacție de breaslă.” Cont. 25 V 62 p. 2 (din artist + afiș + -ist)

*artíst, -ă s. (fr. artiste, it. artista). Cel ce exercită o artă liberală, ca pictor, sculptor ș. a. Care lucrează artistic. Artist dramatic (saŭ numaĭ artist), titlu pretins maĭ onorabil de cît actor, actriță. V. măĭestru.

artist m. 1. cel ce lucrează cu artă; 2. cel ce cultivă frumoasele arte.

ARTIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană care activează în mod creator într-un domeniu al artei. ~ de circ. ~ de operă. ~ de estradă. 2) Persoană cu aptitudini deosebite într-o meserie. /<fr. artiste, lat. artista

ARTIST, -Ă s. m. f. 1. persoană înzestrată cu aptitudini și talent, care lucrează într-un anumit domeniu al artei. ◊ persoană cu aptitudini deosebite în meseria sa. 2. actor. (< fr. artiste, it. artista)

ARTIST, -Ă s.m. și f. Persoană înzestrată cu aptitudini și talent care lucrează într-un anumit domeniu al artei; (spec.) actor de teatru, de cinematograf etc. ◊ Artist liric = cîntăreț care a urmat o școală specială de canto; artist emerit = titlu onorific care se acordă unui artist cu merite deosebite; artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. ♦ Persoană care are aptitudini deosebite în meseria pe care o exercită. [< fr. artiste, it. artista].

ARTIST, -Ă, artiști, -ste, s. m. și f. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei; (prin restricție) actor; p. ext. persoană care dă dovadă de talent în profesiunea pe care o exercită. ◊ Artist emerit = titlu onorific acordat unui artist cu merite deosebite. Artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. – Fr. artiste (lat. lit. artista).

ARTIST, -Ă, artiști, -ste, s. m. și f. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei: (în înțeles restrîns) actor. Cercetătorii istoriei artei vor sprijini munca de creație a artiștilor noștri plastici care au pornit cu hotărîre pe calea realismului socialist, educînd într-un spirit sănătos gustul pentru frumos al maselor largi. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 1/5. Creangă era nu numai un mare artist, dar și un spirit de o finețe neîntrecută. IBRĂILEANU, S. 153. La un zugrav... mergînd... Portretul meu il comandai; întîi însă întrebare Artistului îi adresai, de poate să mi-l facă Așa că oricui l-o vedea portretul meu să placă. ALEXANDRESCU, P. 170. ◊ Fig. Imaginațiunea în veci fecundă a unicului și marelui nostru artist, a poporului romîn. ODOBESCU, S. II 240. ◊ Artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. Lucia Sturdza-Bulandra este artistă a poporului din Republica Populară Romînă. ♦ Persoană care dă dovadă de talent sau de aptitudini deosebite în profesiunea pe care o exercită. Acest strungar este un adevărat artist în meseria lui.

ARTIST, -Ă, artiști, -ste, s. m. și f. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei; p. restr. actor; p. ext. persoană care dă dovadă de talent în profesiunea pe care o exercită. ◊ Artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. Artist emerit v. emerit. – Din fr. artiste, lat. artista.

*ARTIST sm., *ARTISTĂ (pl. -te) sf. 1 Care se ocupă cu arta (pictura, muzica, etc.): Munca de artist e crudă, și e trist’ a ei răsplată (VLAH.) ¶ 2 Fig. Om priceput, talentat: e un adevărat ~ în aranjarea lucrurilor ¶ 3 🎭 ~ dramatic (sau simplu ~) = ACTOR [fr.].

Qualis artifex pereo! (lat. „Ce artist mare piere!” (subînțeles: cu mine). Istoricul Suetoniu, în Viața lui Nero (44), relatează că acestea au fost cele din urmă cuvinte pe care, înainte de a se sinucide, le-a repetat de cîteva ori împăratul Nero, care se considera un mare cîntăreț, poet și artist. De altfel, el și apăruse în această ipostază, la diferite ocazii, în arena teatrului și a circului. Cuvintele lui se folosesc atunci cînd vrem să ironizăm pe cineva care, aidoma celui ce a dat foc Romei, se închipuie mare artist! IST.