8 definiții pentru articulatoriu

ARTICULATÓRIU, -IE, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. – Din fr. articulatoire.

ARTICULATÓRIU, -IE, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. – Din fr. articulatoire.

articulatóriu (referitor la articularea sunetelor) [riu pron. rĭu] adj. m., f. articulatórie (-ri-e); pl. m. și f. articulatórii

articulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. articulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. articulatórii

articulatóriu, -ie a [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr articulatoire] 1 Referitor la articulare. 2 Care determină articularea.

ARTICULATÓRIU, -IE adj. Referitor la articulație. [Pron. -riu, pl. -rii. / cf. fr. articulatoire].

ARTICULATÓRIU, -IE adj. referitor la articulație (3). (< fr. articulatoire)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARTICULATÓRIU, -IE adj. (cf. fr. articulatoire): în sintagma fonetică articulatorie (v.).

Intrare: articulatoriu
articulatoriu adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular articulatoriu articulatoriul articulatorie articulatoria
plural articulatorii articulatoriii articulatorii articulatoriile
genitiv-dativ singular articulatoriu articulatoriului articulatorii articulatoriei
plural articulatorii articulatoriilor articulatorii articulatoriilor
vocativ singular
plural