7 definiții pentru articulatoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

articulatoriu, ~ie a [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr articulatoire] 1 Referitor la articulare. 2 Care determină articularea.

ARTICULATÓRIU, -IE, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. – Din fr. articulatoire.

ARTICULATÓRIU, -IE, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. – Din fr. articulatoire.

ARTICULATÓRIU, -IE adj. Referitor la articulație. [Pron. -riu, pl. -rii. / cf. fr. articulatoire].

ARTICULATÓRIU, -IE adj. referitor la articulație (3). (< fr. articulatoire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

articulatóriu (referitor la articularea sunetelor) [riu pron. rĭu] adj. m., f. articulatórie (-ri-e); pl. m. și f. articulatórii

articulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. articulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. articulatórii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARTICULATÓRIU, -IE adj. (cf. fr. articulatoire): în sintagma fonetică articulatorie (v.).

Intrare: articulatoriu
articulatoriu adjectiv
  • pronunție: articulatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • articulatoriu
  • articulatoriul
  • articulatoriu‑
  • articulatorie
  • articulatoria
plural
  • articulatorii
  • articulatoriii
  • articulatorii
  • articulatoriile
genitiv-dativ singular
  • articulatoriu
  • articulatoriului
  • articulatorii
  • articulatoriei
plural
  • articulatorii
  • articulatoriilor
  • articulatorii
  • articulatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

articulatoriu

  • 1. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: