15 definiții pentru arsenal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARSENÁL, arsenale, s. n. 1. Întreprindere sau clădire în care se repară (eventual se și fabrică și se depozitează) armament. 2. (Adesea fig.) Totalitatea mijloacelor de luptă. ♦ Fig. Totalitatea mijloacelor de care se servește cineva într-o acțiune, în exercitarea unei profesiuni etc. Arsenalul cercetătorului. – Din fr. arsenal.

ARSENÁL, arsenale, s. n. 1. Întreprindere sau clădire în care se repară (eventual se și fabrică și se depozitează) armament. 2. (Adesea fig.) Totalitatea mijloacelor de luptă. ♦ Fig. Totalitatea mijloacelor de care se servește cineva într-o acțiune, în exercitarea unei profesiuni etc. Arsenalul cercetătorului. – Din fr. arsenal.

arsenál sn [At: I. IONESCU, M. 214 / Pl: ~e / E: fr arsenal] 1 Întreprindere în care se fabrică, se depozitează (și se păstrează) armament. 2 (Adesea fig) Totalitatea mijloacelor de luptă. 3 (Fig) Toate mijloacele de care se folosește cineva într-o acțiune, în exercitarea unei profesiuni etc.

ARSENÁL, arsenale, s. n. 1. Stabiliment militar în care se fabrică, se repară și se depozitează cantități mari de armament. Arsenalul armatei ♦ Depozit de materiale. În fundul curții era un arsenal – muzeu de antichități, colecționate în cursul anilor de la vapoarele care treceau prin port. BART, E. 323. 2. Fig. Totalitatea mijloacelor de luptă într-un anumit domeniu (mai ales ideologic și politic). Burghezia națiunii dominante folosește împotriva concurentului ei – burghezia națiunii subordonate – tot arsenalul asupririi naționale (interdicție de drepturi politice, restricții în folosirea limbii, ațîțarea unui popor împotriva altuia, măceluri, pogromuri etc.). LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 41.

ARSENÁL, arsenale, s. n. 1. Stabiliment militar în care se fabrică, se repară și se depozitează cantități mari de armament. 2. Fig. Totalitatea mijloacelor de luptă într-un anumit domeniu. – Fr. arsenal.

ARSENÁL s.n. 1. Întreprindere, stabiliment, mai ales cu caracter militar, unde se fabrică, se repară și se depozitează armament etc. 2. (Fig.) Ansamblul mijloacelor de luptă într-un domeniu oarecare. [Pl. -le, -luri. / < fr. arsenal, it. arsenale].

ARSENÁL s. n. 1. întreprindere (militară) pentru fabricarea sau repararea armamentului sau munițiilor. 2. (fig.) ansamblul mijloacelor de luptă, de care se servește cineva într-o acțiune, profesie etc. (< fr. arsenal, it. arsenale)

ARSENÁL ~e n. 1) Întreprindere în care se produce, se repară sau se depozitează armament. 2) fig. Totalitate de mijloace și de posibilități de care dispune cineva în realizarea unui scop sau în practicarea unei profesii. /<fr. arsenal, germ. Arsenal

arsenal n. locul unde se fabrică sau se conservă arme sau munițiuni: arsenalul armatei.

*arsenál n., pl. e (fr. arsenal, d. it. arsenále [și dársena, d. ar.], care vine d. ngr. arsenâs, ĭar acesta d. ar. dar-us sinâ’a, derivat și el d. pers. ters-hane, casa industriiĭ; turc. tersané, pop. tersaná; bg. tersana, ngr. tersanâs, și tarsanâs; sp. [d. ar.] arzaná și arsenal. V. tersana). Fabrică și depozit de arme și de munițiunĭ de războĭ. Stabiliment maritim în care se construesc, se repară și se armează bastimentele de războĭ. Fig. Mijloace de atac și de apărare: arsenalu erudițiuniĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arsenál s. n., pl. arsenále

arsenál s. n., pl. arsenále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARSENÁL s. (MIL.) (înv.) armătură, spătărie. (~ul armatei.)

ARSENAL s. (înv.) armătură, spătărie. (~ armatei.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arsenál (arsenále), s. n.1. Întreprindere sau clădire unde se repară armament. – 2. Totalitatea mijloacelor de luptă. – Var. (înv.) arsana. Arab. dār-sina’a (› sp. dársena), de unde ngr. ἀρσηνάλης, it. arsenale, fr. arsenal (› rom.). Var. provine din ngr. ἀρσάνα sau ἀρσενᾶς, dublete ale cuvîntului anterior. A existat și un al treilea dublet, tc. tershane, de unde rom. tarsana, tersana, ngr. τερσανᾶς (sec. XVII). Astăzi se folosește numai forma derivată din fr.

Intrare: arsenal
arsenal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arsenal
  • arsenalul
  • arsenalu‑
plural
  • arsenale
  • arsenalele
genitiv-dativ singular
  • arsenal
  • arsenalului
plural
  • arsenale
  • arsenalelor
vocativ singular
plural
arsenal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arsenal
  • arsenalul
  • arsenalu‑
plural
  • arsenaluri
  • arsenalurile
genitiv-dativ singular
  • arsenal
  • arsenalului
plural
  • arsenaluri
  • arsenalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arsenal

  • 1. Întreprindere sau clădire în care se repară (eventual se și fabrică și se depozitează) armament.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: armătură spătărie un exemplu
    exemple
    • Arsenalul armatei.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Depozit de materiale.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • În fundul curții era un arsenal – muzeu de antichități, colecționate în cursul anilor de la vapoarele care treceau prin port. BART, E. 323.
        surse: DLRLC
  • 2. adesea figurat Totalitatea mijloacelor de luptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Burghezia națiunii dominante folosește împotriva concurentului ei – burghezia națiunii subordonate – tot arsenalul asupririi naționale (interdicție de drepturi politice, restricții în folosirea limbii, ațîțarea unui popor împotriva altuia, măceluri, pogromuri etc.). LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 41.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat Totalitatea mijloacelor de care se servește cineva într-o acțiune, în exercitarea unei profesiuni etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Arsenalul cercetătorului.
        surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: