8 definiții pentru aromitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aromitor, ~oare a [At: HEM 1728 / V: arum~ / Pl: ~i, ~oare / E: aromi + -tor] 1 (Rar) Care afumă cu mirodenii. 2 (Rar) Îmbătător prin parfumul pe care-l răspândește. 3 (Rar) Adormitor. 4 (Înv) Amăgitor.

AROMITÓR, -OÁRE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspândește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Aromi + suf. -tor.

AROMITÓR, -OÁRE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspândește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Aromi + suf. -tor.

AROMITÓR,-OÁRE, aromitori, -oare, adj. Care răspîndește un miros plăcut; înmiresmat; care îmbie la somn. Ziua de sfîrșit de primăvară era lină, cu adieri aromitoare din finețuri. SADOVEANU, F. J. 101. Dulci bori aromitoare și umed-tămîiete Din respirări de seve vin nările-i să-m-bete. TOMA, C. V. 112. Privighetoarea tace în frunze-aromitoare. MACEDONSKI, O. II 155. ◊ (Adverbial) E atît de bine și de aromitor pe iarbă verde, la umbră deasă! DELAVRANCEA, T. 65.

AROMITÓR, -OÁRE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspândește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Din aromi + suf. -tor.

AROMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care răspândește un miros plăcut. 2) Care creează o stare de somnolență plăcută. /a aromi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aromitór adj. m., pl. aromitóri; f. sg. și pl. aromitoáre

aromitór adj. m., pl. aromitóri; f. sg. și pl. aromitoáre

Intrare: aromitor
aromitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromitor
  • aromitorul
  • aromitoru‑
  • aromitoare
  • aromitoarea
plural
  • aromitori
  • aromitorii
  • aromitoare
  • aromitoarele
genitiv-dativ singular
  • aromitor
  • aromitorului
  • aromitoare
  • aromitoarei
plural
  • aromitori
  • aromitorilor
  • aromitoare
  • aromitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aromitor

  • 1. Care răspândește un miros plăcut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înmiresmat 3 exemple
    exemple
    • Ziua de sfîrșit de primăvară era lină, cu adieri aromitoare din fînețuri. SADOVEANU, F. J. 101.
      surse: DLRLC
    • Dulci bori aromitoare și umed-tămîiete Din respirări de seve vin nările-i să-m-bete. TOMA, C. V. 112.
      surse: DLRLC
    • Privighetoarea tace în frunze-aromitoare. MACEDONSKI, O. II 155.
      surse: DLRLC
  • 2. Care îmbie la somn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • (și) adverbial E atît de bine și de aromitor pe iarbă verde, la umbră deasă! DELAVRANCEA, T. 65.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Aromi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09