20 de definiții pentru aromân(c)ă aromâncă armână aromână


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AROMẤNCĂ, aromânce, s. f. Femeie care face parte din populația de limbă română ce trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). – Aromân + suf. -că.

AROMẤNCĂ, aromânce, s. f. Femeie care face parte din populația de limbă română ce trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). – Aromân + suf. -că.

aromâncă sf [At: DA ms / V: arm~ / Pl: ~nce / E: aromân + -că] Femeie aromână (1).

AROMẤNCĂ, aromânce, s. f. Aromână (1). – Din aromân + suf. -că.

AROMÂNCĂ ~ce f. Femeie care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo. [G.-D. aromâncei] /aromân + suf. ~

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

armấn, ~ă smf, a vz aromân

aromân, ~ă [At: DA ms / V: arăm~, armân, arum~ / Pl: ~i, ~e / E: armân ml romanus și modificat după român] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir și Macedonia) Si: (dep) cuțovlah, rămăn, romăn, rumăn, țințar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăiește în Epir și în Macedonia. 4 a Care aparține aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2). 6 a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 sf Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcție lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5). corectată

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

AROMÎ́N2, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică, mai ales în Epir și Macedonia.

AROMÎ́NCĂ, aromînce, s. f. Aromînă2.

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă română care trăiește în Peninsula Balcanică (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor, privitor la aromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul aromân. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (<lat. romanus).

AROMÂN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo; macedoromân. /Din armân înv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aromấncă s. f., g.-d. art. aromấncei; pl. aromấnce

aromâncă s. f., g.-d. art. aromâncei; pl. aromânce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AROMÂNCĂ s. macedoromâncă. (~ din Albania.)

AROMÂNCĂ s. macedoromâncă. (O ~ din Albania.)

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. v. aromânesc.

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. aromânesc, macedoromân, (rar) macedonean. (Populația ~.)

Intrare: aromân(c)ă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromâncă
  • aromânca
plural
  • aromânce
  • aromâncele
genitiv-dativ singular
  • aromânce
  • aromâncei
plural
  • aromânce
  • aromâncelor
vocativ singular
  • aromâncă
  • aromânco
plural
  • aromâncelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armâ
  • armâna
plural
  • armâne
  • armânele
genitiv-dativ singular
  • armâne
  • armânei
plural
  • armâne
  • armânelor
vocativ singular
  • armâ
  • armâno
plural
  • armânelor
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromâ
  • aromâna
plural
  • aromâne
  • aromânele
genitiv-dativ singular
  • aromâne
  • aromânei
plural
  • aromâne
  • aromânelor
vocativ singular
  • aromâ
  • aromâno
plural
  • aromânelor

aromâncă armână aromână

etimologie:

  • Aromân + sufix -că.
    surse: DEX '98 DEX '09

aromân, -ă (persoană) aromâncă armân armână aromână

  • 1. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • armân (moștenit din limba latină romanus), modificat după român.
    surse: DEX '09 DEX '98