20 de definiții pentru aromân(c)ă aromâncă armână aromână


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aromâncă sf [At: DA ms / V: arm~ / Pl: ~nce / E: aromân + -că] Femeie aromână (1).

AROMẤNCĂ, aromânce, s. f. Femeie care face parte din populația de limbă română ce trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). – Aromân + suf. -că.

AROMẤNCĂ, aromânce, s. f. Femeie care face parte din populația de limbă română ce trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). – Aromân + suf. -că.

AROMẤNCĂ, aromânce, s. f. Aromână (1). – Din aromân + suf. -că.

AROMÂNCĂ ~ce f. Femeie care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo. [G.-D. aromâncei] /aromân + suf. ~

armấn, ~ă smf, a vz aromân

aromân, ~ă [At: DA ms / V: arăm~, armân, arum~ / Pl: ~i, ~e / E: armân ml romanus și modificat după român] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir și Macedonia) Si: (dep) cuțovlah, rămăn, romăn, rumăn, țințar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăiește în Epir și în Macedonia. 4 a Care aparține aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2). 6 a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 sf Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcție lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5). corectată

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

AROMÎ́N2, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică, mai ales în Epir și Macedonia.

AROMÎ́NCĂ, aromînce, s. f. Aromînă2.

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă română care trăiește în Peninsula Balcanică (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor, privitor la aromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul aromân. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (<lat. romanus).

AROMÂN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo; macedoromân. /Din armân înv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aromấncă s. f., g.-d. art. aromấncei; pl. aromấnce

aromâncă s. f., g.-d. art. aromâncei; pl. aromânce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AROMÂNCĂ s. macedoromâncă. (~ din Albania.)

AROMÂNCĂ s. macedoromâncă. (O ~ din Albania.)

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. v. aromânesc.

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. aromânesc, macedoromân, (rar) macedonean. (Populația ~.)

Intrare: aromân(c)ă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromâncă
  • aromânca
plural
  • aromânce
  • aromâncele
genitiv-dativ singular
  • aromânce
  • aromâncei
plural
  • aromânce
  • aromâncelor
vocativ singular
  • aromâncă
  • aromânco
plural
  • aromâncelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armâ
  • armâna
plural
  • armâne
  • armânele
genitiv-dativ singular
  • armâne
  • armânei
plural
  • armâne
  • armânelor
vocativ singular
  • armâ
  • armâno
plural
  • armânelor
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromâ
  • aromâna
plural
  • aromâne
  • aromânele
genitiv-dativ singular
  • aromâne
  • aromânei
plural
  • aromâne
  • aromânelor
vocativ singular
  • aromâ
  • aromâno
plural
  • aromânelor

aromâncă armână aromână

etimologie:

  • Aromân + sufix -că.
    surse: DEX '98 DEX '09

aromân, -ă (persoană) aromân aromâncă armân armână aromână

  • 1. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • armân (moștenit din limba latină romanus), modificat după român.
    surse: DEX '09 DEX '98