2 intrări

13 definiții

arogáre sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: aroga] Atribuire abuzivă a unui drept, a unei calități.

arogá vr [At: I. NEGRUZZI, S. V, 45 / Pzi: 3 -gă / E: fr s’arroger, lat arrogare] A-și atribui abuziv o calitate, un drept.

AROGÁ, aróg, vb. I. Tranz. A-și atribui în mod abuziv o calitate, un drept. – Din fr. s´arroger, lat. arrogare.

AROGÁ, aróg, vb. I. Tranz. A-și atribui în mod abuziv o calitate, un drept. – Din fr. s'arroger, lat. arrogare.

AROGÁ, aróg, vb. I. Tranz. (Construit cu dativul) A-și atribui sau a-și lua cu de la sine putere o calitate, un drept.

AROGÁ, aróg, vb. I. Tranz. A-și atribui cu de la sine putere o calitate, un drept. – Fr. s'arroger (lat. lit. arrogare).

arogá (a ~) vb., ind. prez. 3 arógă

arogá vb., ind. prez. 1 sg. aróg, 3 sg. și pl. arógă

AROGÁ vb. I. tr. A-și atribui un drept, o calitate etc. cu de la sine putere. [P.i. aróg, conj. -ge. / < fr. arroger, cf. lat. arrogare – a reclama pentru sine].

AROGÁ vb. refl. a-și atribui cu de la sine putere o calitate, un drept. (< fr. /s'/arroger, lat. arrogare)

A AROGÁ aróg tranz. (drepturi, calități) A-și atribui cu de la sine putere. /<fr. (s')arroger, lat. arrogare

arogà v. a-și însuși fără cuvânt, a lua pe nedrept.

*aróg, a v. tr. (lat. ár-rogo, -rogáre. V. rog. – Se conj. ca ab-rog). Îmĭ însușesc, apuc pe nedrept: șĭ-aŭ arogat puterĭ extreme.

Intrare: arogare
arogare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arogare arogarea
plural arogări arogările
genitiv-dativ singular arogări arogării
plural arogări arogărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aroga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aroga arogare arogat arogând singular plural
aro arogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arog (să) arog arogam arogai arogasem
a II-a (tu) arogi (să) arogi arogai arogași arogaseși
a III-a (el, ea) aro (să) aroge aroga arogă arogase
plural I (noi) arogăm (să) arogăm arogam arogarăm arogaserăm, arogasem*
a II-a (voi) arogați (să) arogați arogați arogarăți arogaserăți, arogaseți*
a III-a (ei, ele) aro (să) aroge arogau aroga arogaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)