3 intrări

18 definiții

árnică sf [At: HEM 1720 / A și: -ică / Pl: ~ice / E: ger Arnika] 1 Plantă erbacee medicinală cu flori galben-portocalii și fructe achene negricioase, întrebuințată pentru vindecarea rănilor Si: carul pădurilor, carul zânelor, ciudă, cujdă, iarba soarelui, poclbal, podbal de munte, roit, tabacii câmpului, țâța oilor (Amica montana). 2 (Bot; reg) Solovârvață (Inula britanica). 3 (Bot; reg) Cununiță (Spirarea ulmifolia). 4 (Bot; reg) Tâlhărea (Mycelis muralis).

ÁRNICĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

ARNÍCĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica.

árnică (plantă) s. f., g.-d. art. árnicii; pl. árnici

árnică s. f., g.-d. art. árnicii; pl. árnici

ARNÍCĂ s. (BOT.; Arnica montana) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zânelor, țâța-oii, (prin Transilv.) roit.

árnícă (-ci), s. f. – Plantă (Arnica montana). Nume științific, răspîndit de farmaciști. Sec. XIX.

ÁRNICĂ f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și cu fructe negricioase achene, cu întrebuințări medicinale. /

arnică f. plantă tonică și stimulentă a cării tinctură e bună pentru vindecarea rănilor (Arnica montana).

*árnică f., pl. ĭ (mlat. arnica, d. lat. ptármica, care vine d. vgr. ptarmiké, [plantă] care te face să strănuțĭ). O plantă din familia compuselor cu proprietățĭ stimulante, febrifuge, tonice și vulnerare (árnica montána). – Pop. podbeal de munte.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARNICA L., ARNICA, fam. Compositae. Gen originar din zona continentală a emisferei nordice, 32 specii, erbacee, perene. Flori galbene, cu capitule mari, lung-pedunculate. Foliolele involucrului 1-2-seriate. Involucru scurt, tubulos (florile radiale, feminine, într-un singur rînd, cele ale discului tubuloase, fertile, stil ramificat). Frunzele radicale 5-nerve, cele ale tulpinilor, opuse. Tulpină ramificată, erectă, deseori cu mai multe capitule. Fruct, achenă liniară, cu pînă la 10 coaste. Perii papusului sînt rigizi și dispuși într-un singur rînd.

ARNÍCĂ s. (BOT.; Arnica montana) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădúrilor, carul-zî́nelor, țîța-óii, (prin Transilv.) roit.

ARNIC/A, b. (17 B III 619), < subst.; -ea, Ioan (Meșt Cr).

A. lanceolata Nutt. Specie care înflorește vara. Florile discului galbene-închis, cele radiale galbene-deschis, dispuse în capitule campanulate, înconjurate de un involucru cu foliolele îngust-lanceolate, pe un singur rînd. Papus gri-maroniu. Frunze erecte, lanceolate, îngustîndu-se în pețiol, slab-dentate, cele tulpinale opuse, sesile, îngust-lanceolate, dentate. Plantă înaltă de cca 45 cm, erbacee, de obicei cu o singură tulpină cu 1-3 capitule.

A. montana L. Specie care înflorește vara. Flori galbene-oranj (cele radiale sînt ligulate, femele, cele ale discului tubuloase, hermafrodite, petale lanceolate cu peri glanduloși în calatidii), 1-3 pe o tulpină erectă cu peri aspri, cilindrică. Frunze pieloase, netede, în rozete bazale sau pe pămînt, ascuțit-ovate, sesile, întregi, peri scurți, cele caulinare ceva mai mici, sesile. Plantă înaltă pînă la 0,50 m, miros aromatic. Fruct, achenă ovată, neagră.

Arnica alpina Olin (syn. A. angustifolia Vahl). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene, în capitule solitare sau cîte 3. Foliolele involucrului lanceolate, aspru-pubescente. Frunzele rozetei pe sol, sesile, lanceolate, nedentate, pubescente, cele tulpinale îngust-lanceolate, de asemenea sesile, opuse. Tulpină (cca 25 cm înălțime) erbacee, aspru-pubescentă, neramificată.

Intrare: arnica
arnica
termen biologic (I2)
Intrare: Arnica
Arnica
nume propriu (I3)
Intrare: arnică
arnică
substantiv feminin (F46) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arni arnica
plural arnici arnicile
genitiv-dativ singular arnici arnicii
plural arnici arnicilor
vocativ singular
plural