5 definiții pentru armurare

armuráre1 sf [At: HEM, 1712 / V: -ar3, -ariu2, ha- / E: ml *armoralis] 1 Boală de vite cornute, care se manifestă prin umflături la picioarele dinapoi Si: armurar1, armurariță (1). 2 (La cai) Răpciugă. 3 (Îf -ar2) Bubă la picioarele dinapoi ale vitelor și: armurariță (2). 4 (Îf -am) „Dalac”. 5 Paralizie a picioarelor dinapoi ale vitelor tinere. 6 (Reg) Boală a porcilor nedefinită mai îndeaproape.

armuráre2 sf vz armurar2

ARMURÁRE s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.

armurár n. (d. arm, armurĭ). Dalac (pústula maligna). S. m. Un fel de scaĭ (cárdus marianus) întrebuințat de popor contra boaleĭ cu acelașĭ nume. – Boala se maĭ numește și armurare (f.) și armurăriță (f.), pl. e.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

armuráre s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ.

Intrare: armurare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armurare armurarea
plural armurări armurările
genitiv-dativ singular armurări armurării
plural armurări armurărilor
vocativ singular
plural