2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (16)
- relaționale (6)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
armurare2 sf vz armurar2
armurare1 sf [At: HEM, 1712 / V: ~ar3, ~ariu2, ha~ / E: ml *armoralis] 1 Boală de vite cornute, care se manifestă prin umflături la picioarele dinapoi Si: armurar1, armurariță (1). 2 (La cai) Răpciugă. 3 (Îf -ar2) Bubă la picioarele dinapoi ale vitelor Si: armurariță (2). 4 (Îf -am) „Dalac”. 5 Paralizie a picioarelor dinapoi ale vitelor tinere. 6 (Reg) Boală a porcilor nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMURARE sf. 🐕 = ARMURAR1 .
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
armorare sf vz armurar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
armurar3 sm vz armurare1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
armurar1 sm [At: MARIAN, ap. HEM, 1713 / V: -e2, ~ie, -morare, (reg) -iu1 / Pl: ~i / E: nct] 1 Plantă medicinală erbacee din familia compositelor, cu frunzele superioare lucioase și cele inferioare colțuroase și spinoase, folosită pentru vindecarea unei boli de vite Cf armurare1 (1), armurariță (Sylibum marianum). (Reg) Planta Echinops commutatus. 3-5 Armurare1 (1, 3, 4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
armurarie sf vz armurar2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
armurariu1 sm vz armurar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
armurariu2 sm vz armurare1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
armure2 sm vz armurar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂREL I. adj. dim. AMAR. II. AMĂREA (pl. -rele) sf. 🌿 Trans. = ARMURAR.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*ARMURAR2 = ARMURIER.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARMURAR1 sbst. 1 Boală de vite, foarte primejdioasă, umflătură la partea de sus a piciorului cu paralizie a picioarelor de dinapoi, pielea vitei bolnave e înfoiată ca și cînd ar fi deslipită, iar carnea e acoperită cu niște pete ca ale frunzei de armurar: boala de ~ se lecuește... cu buruiana ce se chiamă armurar fiartă în borș (DRAGH.) ¶ 2 🌿 Plantă ierboasă ce crește mare, ajungînd uneori pînă la înălțimea de doi metri; are frunza grasă, împestrițată cu pete albe, cu crestături mari și cu ghimpi pe margini; florile sînt stînjinii deschise, dispuse în capitule globuloase; poporul o întrebuințează contra boalei de vite numite armurar (Carduus marianus) (🖼 221) [armur].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARMURARIȚĂ sf. 🐕 = ARMURAR 1.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
armurar m. 1. boală de vite: putrezirea armurilor; 2. burueană de vindecat armurarul (Carduus marianus). [V. arm].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
armurár n. (d. arm, armurĭ). Dalac (pústula maligna). S. m. Un fel de scaĭ (cárdus marianus) întrebuințat de popor contra boaleĭ cu acelașĭ nume. – Boala se maĭ numește și armurare (f.) și armurăriță (f.), pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARMURARE s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
armurare s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARMURAR s. v. tătarnică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARMURAR s. (BOT.; Carduus marianus) (prin Transilv.) amărea, spinul-Sfintei-Marii.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARMURAR s. (BOT.; Carduus marianus) (prin Transilv.) amărea, spinul-Sfintei-Marii.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
armurar s. v. TĂTARNICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
armurar, armurari, (armurariu, armorar), s.m. Plantă ierboasă originară din regiunea mediteraneeană (Carduus marianum; Silybum marianum); limba-cerbului, mărăcine cu frunză lată: „Asta-i armorari șî-i bun păntru marhăle beteje. Treabă să sie hiert și apa să dă la marhă să bea” (Papahagi, 1925: 315). – Din arm, armur „coapsă” + suf. -ar (DER). ■ Cuv. rom. > magh. armurar (Edelspacher, după DER).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
armurar, armurare, (armurariu, armorar), s.n. – (bot.) Plantă ierboasă originară din regiunea mediteraneeană (Carduus marianum; Silybum marianum). Limba-cerbului (Bud, 1908). Mărăcine cu frunză lată (Papahagi, 1925): „Asta-i armorari șî-i bun păntru marhăle beteje. Treabă să sie hiert și apa să dă la marhă să bea” (Papahagi, 1925: 315). – Din arm, armur „coapsă” + suf. -ar (Scriban, Șăineanu, DER). Cuv. rom. > magh. armurar (Edelspacher, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
armurar, -e, (armurariu, armorar), s.n. – (bot.) Plantă ierboasă originară din regiunea mediteraneană (Carduus marianum; Silybum marianum). Limba cerbului (Bud 1908). Mărăcine cu frunză lată (Papahagi 1925): „Asta-i armorari șî-i bun păntru marhăle beteje. Treabă să sie hiert și apa să dă la marhă să bea” (Papahagi 1925: 315). – Din arm, armur „coapsă” (DER) + -ar.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |