5 definiții pentru armurare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

armuráre2 sf vz armurar2

armurare1 sf [At: HEM, 1712 / V: ~ar3, ~ariu2, ha~ / E: ml *armoralis] 1 Boală de vite cornute, care se manifestă prin umflături la picioarele dinapoi Si: armurar1, armurariță (1). 2 (La cai) Răpciugă. 3 (Îf -ar2) Bubă la picioarele dinapoi ale vitelor Si: armurariță (2). 4 (Îf -am) „Dalac”. 5 Paralizie a picioarelor dinapoi ale vitelor tinere. 6 (Reg) Boală a porcilor nedefinită mai îndeaproape.

armurár n. (d. arm, armurĭ). Dalac (pústula maligna). S. m. Un fel de scaĭ (cárdus marianus) întrebuințat de popor contra boaleĭ cu acelașĭ nume. – Boala se maĭ numește și armurare (f.) și armurăriță (f.), pl. e.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARMURÁRE s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.

armurare s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ.

Intrare: armurare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armurare
  • armurarea
plural
  • armurări
  • armurările
genitiv-dativ singular
  • armurări
  • armurării
plural
  • armurări
  • armurărilor
vocativ singular
plural