armurare¹ sf [At: HEM, 1712 / V: ~ar³, ~ariu², ha~ / E: ml *armoralis] 1 Boală de vite cornute, care se manifestă prin umflături la picioarele dinapoi Si: armurar¹, armurariță (1). 2 (La cai) Răpciugă. 3 (Îf -ar²) Bubă la picioarele dinapoi ale vitelor Si: armurariță (2). 4 (Îf -am) „Dalac”. 5 Paralizie a picioarelor dinapoi ale vitelor tinere. 6 (Reg) Boală a porcilor nedefinită mai îndeaproape.

armurare² sf vz armurar²

ARMURARE sf. 🐕 = ARMURAR¹ .

armurar³ sm vz armurare¹

armurariu² sm vz armurare¹

armurár n. (d. arm, armurĭ). Dalac (pústula maligna). S. m. Un fel de scaĭ (cárdus marianus) întrebuințat de popor contra boaleĭ cu acelașĭ nume. – Boala se maĭ numește și armurare (f.) și armurăriță (f.), pl. e.

ARMURARE s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.

armurare s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ.