12 definiții pentru armoniu

armóniu sn [At: DA / V: -m / Pl: ~ii / E: ger Harmonium] Instrument muzical asemănător cu o orgă mică, cu ancii de alamă libere în loc de tuburi, care vibrează la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale.

ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. – Din fr. harmonium, germ. Harmonium.

ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lamele metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. – Din fr. harmonium, germ. Harmonium.

ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatura de tipul unei orgi, Ia care tonurile se produc prin vibrarea unor lame metalice acționate de curente de aer.

ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care tonurile sunt produse de vibrarea unor lame metalice, acționate de un curent de aer. – Fr. harmonium.

armóniu [niu pron. nĭu] s. n., art. armóniul; pl. armónii, art. armóniile (-ni-i-)

armóniu s. n. [-niu pron. -niu], pl. arimónii, art. armóniile (sil. -ni-i-)

ARMÓNIU s.n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice acționate de un curent de aer. [Pron. -niu, scris și harmoniu. / < fr. harmonium].

ARMÓNIU s. n. instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de ancii metalice puse în vibrație de un burduf acționat prin pedale. (< fr. harmonium, germ. Harmonium)

ARMÓNIU ~i n. Instrument muzical de suflat, cu claviatură, asemănător cu orga. /<fr. harmonium, germ. Harmonium

*armóniŭ n. (d. armonie; germ. fr. harmonium). Un fel de orgă mică în care tuburile-s înlocuite pin [!] boturĭ libere care răspund unuĭ clavier (șir de clape).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

armoniu (‹ it. armonio, armonium; fr., engl. harmonium; germ. Harmonium), instrument muzical cu claviatură*, construit pe principiul tuburilor sonore (v. orgă) în care coloana de aer este pusă în vibrație de oscilația periodică (v. vibrație) a unei ancii* metalice libere (care un acoperă întreaga deschidere a tubului). Preocuparea pentru realizarea unui instr. care să păstreze posibilitățile coloristice de care dispune orga, dar să aibă dimensiuni mult mai reduse și o sonoritate delicată, traversează întregul sec. 19. În 1840, inventatorul fr. Alexandre Debain patentează harmonium-ul, instr. în a cărui concepție reunește toate cuceririle predecesorilor săi (Gabriel Joseph Grenie, Voit von Schweinfurt, Payer ș.a.) cu adăugarea a 4 registre (II, 1) timbrale. Perfecționări ulterioare sunt aduse de J. Alexandre, Martin V. Mustel ș.a. Partea exterioară a mecanicii a. cuprinde: claviatura [care în mod obișnuit are o extindere de 5 octave, Do-do4], butoanele (care la instr. uzuale acționează asupra celor 4 serii de tuburi sonore de construcție diferită, corespunzând celor 4 registre timbrale de 8, 16, 4 picioare (2)) și pedalierul*. Pentru emiterea sunetului este determinat în primul rând timbrul*, apoi, prin acțiunea simultană a pedalelor (ce acționează burdufurile) și a clapelor, aerul conținut în burdufuri este dirijat asupra anciilor din tuburi, care sunt, astfel, puse în vibrație. A. dispune de posibilitatea de a varia presiunea aerului din burdufuri cu ajutorul pedalelor, de a reda efecte de tremolo*, surdină*, prelungirea sunetului, precum și de a amplifica volumul sonor (fie cuplând mai multe octave*, fie printr-un dispozitiv de valve acționat cu genunchii). Prin dimensiunile sale mult mai mici decât ale oricărei orgi, prin prețul său convenabil, a. este preferat acesteia din urmă; este mult utilizat în scopuri didactice. Pentru a. au scris C. Franck, A. Guilmant, A. Eler și G. Mahler (care îl utilizează în Simfonia a -VIII-a, alături de orgă).

Intrare: armoniu
armoniu
substantiv neutru (N53) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armoniu armoniul
plural armonii armoniile
genitiv-dativ singular armoniu armoniului
plural armonii armoniilor
vocativ singular
plural