2 intrări

3 definiții

armoniá vtr [At: LB / P: -ni-a / V: (înv) harmoni, harmonii / Pzi: -iez / E: fr harmonier] (Îvr) 1-2 A (se) armoniza (1-2).

armoniá vb., ind. prez. 1 sg. armoniéz, 3 sg. și pl. armoniáză

armonià v. 1. a (se) pune în armonie; 2. a trăi în armonie.

Intrare: armonia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) armonia armoniere armoniat armoniind singular plural
armonia armoniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) armoniez (să) armoniez armoniam armoniai armoniasem
a II-a (tu) armoniezi (să) armoniezi armoniai armoniași armoniaseși
a III-a (el, ea) armonia (să) armonieze armonia armonie armoniase
plural I (noi) armoniem (să) armoniem armoniam armoniarăm armoniaserăm, armoniasem*
a II-a (voi) armoniați (să) armoniați armoniați armoniarăți armoniaserăți, armoniaseți*
a III-a (ei, ele) armonia (să) armonieze armoniau armonia armoniaseră
Intrare: armoniere
armoniere infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armoniere armonierea
plural armonieri armonierile
genitiv-dativ singular armonieri armonierii
plural armonieri armonierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)