O definiție pentru armoniere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

armoniá vb., ind. prez. 1 sg. armoniéz, 3 sg. și pl. armoniáză

Intrare: armoniere
armoniere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armoniere
  • armonierea
plural
  • armonieri
  • armonierile
genitiv-dativ singular
  • armonieri
  • armonierii
plural
  • armonieri
  • armonierilor
vocativ singular
plural