8 definiții pentru armășel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

armășel sm [At: PRAV. MOLD. 154 / V: ăl / Pl: ~ei / E: armaș + -el] (Înv) Slujbaș aflat sub porunca marelui armaș (3).

ARMĂȘÉL, armășei, s. m. Slujbaș al armașului. – Armaș + suf. -el.

ARMĂȘÉL, armășei, s. m. Slujbaș al armașului. – Armaș + suf. -el.

ARMĂȘÉL, armășei, s. m. (Învechit) Slujbaș subaltern al marelui-armaș, om al armășiei. În trei trupuri osebite oastea sa a împărțit: Darabanii cei cu plete, toți sănețe lungi purtind, Armășeii cei sălbatici, barbe stufoase avînd... NEGRUZZI, S. I 124.

ARMĂȘÉL, armășei, s. m. (Înv.) Slujbaș subaltern al vel-armașului. – Din armaș + suf. -el.

armășél m., pl. eĭ. Vechĭ. Ofițer orĭ soldat comandat de marele armaș. V. daraban, mumbașir, silictar.

armășei m. pl. odinioară, ceată de oșteni sub porunca marelui Armaș, în seama cărora era artileria: armășeii cei sălbatici barbe stufoase având NEGR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

armășél s. m., pl. armășéi, art. armășéii

armășél s. m., pl. armășéi, art. armășéii

Intrare: armășel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armășel
  • armășelul
  • armășelu‑
plural
  • armășei
  • armășeii
genitiv-dativ singular
  • armășel
  • armășelului
plural
  • armășei
  • armășeilor
vocativ singular
  • armășelule
  • armășele
plural
  • armășeilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

armășel

  • 1. Slujbaș al armașului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • În trei trupuri osebite oastea sa a împărțit: Darabanii cei cu plete, toți sănețe lungi purtînd, Armășeii cei sălbatici, barbe stufoase avînd... NEGRUZZI, S. I 124.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Armaș + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09