5 definiții pentru aritmologie

aritmologíe s. f., g. -d. art. aritmologíei

aritmologíe sf [At: Ltr / Pl: ĭ/ / E: fr arithmologie] Studiul proprietăților numerelor și măsurătorilor mărimilor.

ARITMOLOGÍE s.f. Studiul proprietăților numerelor independent de operațiile care se pot efectua cu ele. [Gen. -iei. / < fr. arithmologie, cf. gr. arithmos – număr, logos – știință].

ARITMOLOGÍE s. f. studiu al proprietăților numerelor, independent de operațiile care se pot efectua cu ele. (< fr. arithmologie)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARITMO- „număr, cifră, numărătoare, calcul”. ◊ gr. arithmos „număr” > fr. arithmo-, germ. id., engl. id., it. aritmo- > rom. aritmo-,~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de numirea cifrelor; ~graf (v. -graf), s. n., aritmometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a numerelor; ~grif (v. -grif), s. n., specie enigmistică la care literele cuvintelor sînt reprezentate prin cifre; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază proprietățile numerelor, independent de operațiile care se pot efectua cu ele; ~manie (v. -manie), s. f., obsesie patologică a calculelor aritmetice; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat care efectuează, mecanic sau manual, operații aritmetice.

Intrare: aritmologie
aritmologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aritmologie aritmologia
plural
genitiv-dativ singular aritmologii aritmologiei
plural
vocativ singular
plural