ARITMOGRIF, aritmogrife, s. n. Joc de cuvinte încrucișate, la care literele cuvintelor căutate sunt reprezentate fiecare prin câte o cifră. – Din germ. Arithmogriph.

aritmogrif sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: ger Arithmogriph] Joc de cuvinte încrucișate în care litere ale mai multor cuvinte orizontale, din același domeniu, sunt înlocuite cu cifre.

ARITMOGRIF, aritmogrife, s. n. Joc de cuvinte încrucișate, la care literele cuvintelor căutate sunt reprezentate fiecare prin câte o cifră. – Din germ. Aritmogriph.

ARITMOGRIF s.n. Joc de cuvinte încrucișate constînd din înlocuirea cu cifre a literelor mai multor cuvinte din același domeniu, dispuse orizontal, care încadrează un cuvînt vertical. [< germ. Arithmogriph, cf. gr. arithmos – număr, griphos – enigmă].

ARITMOGRIF s. n. joc de cuvinte încrucișate constând din înlocuirea cu cifre a literelor mai multor cuvinte din același domeniu, dispuse orizontal, care încadrează un cuvânt vertical. (< germ. Arithmogriph)

ARITMOGRIF ~e n. Joc de cuvinte încrucișate, constând în substituirea cu cifre a literelor unor cuvinte. /<germ. Aritmogriph

aritmogrif (joc) (desp. -mo-grif) s. n., pl. aritmogrife

aritmogrif (joc) (-mo-grif) s. n., pl. aritmogrife

aritmogrif s. n. (sil. -grif), pl. aritmogrife

ARITMO- „număr, cifră, numărătoare, calcul”. ◊ gr. arithmos „număr” > fr. arithmo-, germ. id., engl. id., it. aritmo- > rom. aritmo-, □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de numirea cifrelor; ~graf (v. -graf), s. n., aritmometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a numerelor; ~grif (v. -grif), s. n., specie enigmistică la care literele cuvintelor sînt reprezentate prin cifre; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care studiază proprietățile numerelor, independent de operațiile care se pot efectua cu ele; ~manie (v. -manie), s. f., obsesie patologică a calculelor aritmetice; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat care efectuează, mecanic sau manual, operații aritmetice.