4 intrări

46 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aríne sm vz arin

ANÍN s. m. v. arin.

ARÍN, arini, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze ovale, dințate și cu flori verzui-roșietice, grupate în amenți (Alnus). [Var.: anín s. m.] – Probabil lat. *alninus (< alnus).

ainin[1] sm vz arin

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

ainine[1] sm vz arin

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală, unde figurează anine. — gall

arin [At: NECULCE, ap., LET. II, 244 / V: (reg) anin, arim, arime, anine,[1] ~de, ~e / Pl: ~i, arinde, ~inzi, (4-7) ~e / E: ml *alnius] 1 Arbore din familia betulaceelor, cu frunze ovale, lipicioase pe partea superioară și păroase pe partea inferioară, cu flori verzui-roșietice, în formă de spic, care crește pe malurile râurilor de munte și prin păduri umede de șes și este întrebuințat pentru împădurirea terenurilor umede (Alnus glutinosa) Si: alin, alin negru, aninaș, lipicios, arinaș. 2 (Îc) ~ alb, ~ roșu, ~ cenușiu, ~ de munte Plantă din familia betulaceelor, foarte asemănătoare cu arinul (1), cultivată uneori ca plantă ornamentală (Alnus incana). 3 (Îc) ~ de munte, ~ verde Planta Alnus viridis Si: liliac de munte. 4 Fructul arinului (1). 5 Lăstăriș. 6 Lăstar. 7 (Pop) Pădure tânără.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală, unde figurează ainine. — gall

arínă3 sf [At: HEM 1660 / Pl: ~ne / E: arin] Ariniște.

arínă2 sf [At: MARIAN, CH. 52 / V: ani- / Pl: ~ne / E: arin] Fructul arinului.

arínă1 sf [At: COD. VOR., ap. DA / V: (îrg) -iră, ani- / Pl: ~ne / E: lat arena] (Înv) 1 Nisip. 2 (Trs) Nisipul fin al râurilor. 3 (Reg) Nisip cu pietre. 4 Plajă.

ARÍN, arini, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze ovale, dințate, și cu flori verzui-roșiatice, grupate în amenți (Alnus). [Var.: anín s. m.] – Probabil lat. * alninus (< alnus).

ARÍN, arini, s. m. Arbore cu frunze rotunde și flori verzui-roșiatice dispuse în formă de ament; crește pe malurile rîurilor de munte și prin pădurile umede de la șes (Alnus glutinosa). Stăteam tolăniți ca zeități mărunte Pe nisipul arzător împestrițat cu tufe de arini și răchite. BENIUC, V. 23. Peste vîrfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. EMINESCU, O. I 206. – Variantă: anín s. m.

ARÍNĂ s. f. (Învechit și regional) Nisip.

ARÍN, arini, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze rotunde și cu flori verzui-roșietice, care cresc pe malurile rîurilor de munte și prin pădurile umede de la șes (Alnus). [Var.: anín s. m.] – Lat. alinus (= alnus).

ARÍNĂ1 s. f. (Înv. și reg.) Nisip. – Lat. arena.

ARÍNĂ2, arine, s. f. Fructul arinului. – Din arin.

ARÍN ~i m. Arbore sau arbust ce crește în locuri umede și are frunze ovale, dințate, flori verzui-roșietice, dispuse în amenți. /<lat. alninus

ARINĂ s. f. (Mold.) Nisip. A: O mulțime de cuconi, ca arina mărit de mulți. DOSOFTEI, VS. Voi mulțî sămînța ta ca stealele ceriului și ca arina cea pre lîngă budza mării. DP, 14v; cf. DOSOFTEI, PS; DP, 5v; NCCD (gl.). //B: Pĕsok. Năsipul. Arină. LEX. 1683, 51v. Etimologie: lat. arena.

anin m. arbore ce crește prin locuri umede și a cărui scoarță e întrebuințată în industrie ca tinctorială (Alnus). [Lat. *ALNINUS din ALNUS, de unde și Mold. arin].

arin m. Mold. V. anin: un cârd pletos de zimbri ’n codrii de arini AL.

1) anín și arín m. (lat. alnínus, d. alnus, anin). Un arbore din familia mesteacănuluĭ. Scoarța aninuluĭ alb (alnus incana) e tinctorială. Cel negru (alnus glutinosa) crește răpede și e bun p. împădurirea terenurilor umede. Cu scoarța și amentele luĭ, numite anine, văpsesc țărancele lîna în negru.

2) anínă și arínă f., pl. e (d. anin, arin). Ament orĭ fruct de anin.

1) arínă f., pl. inuz. e și ĭ (lat. arena. V. arenă). Vechĭ. Nisip. Azĭ. Est. Anină, pămînt amestecat cu apă care, cînd sapĭ un puț, apare în ainte de a apărea apa curată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARÍN s. (BOT.; Alnus) (prin Transilv.) arinde.

ARIN s. (BOT.; Alnus) (prin Transilv.) arinde.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

anín (aníni), s. m. – Specie de arbore. – Var. anine, arin(e).Mr. arin, megl. rin. Lat. *alninus, de la alnus (Hasdeu 1205; Densusianu, Hlr. 119; Candrea, Conv. lit., XXXIX, 1120; Pușcariu 90; REW 375a; DAR; Rosetti, Rhotacisme, 20). Pentru cuvîntul lat., cf. Meillet, s. v. alnus. Alternanța arin – anin pare să arate că trebuie plecat de la o formă disimilată *alinusarin, care ulterior s-ar fi asimilat arinanin. Ambele forme rom. se bucură de mare circulație, anin mai ales în Munt. și Banat. Schimbarea de accent trebuie să fie proprie lat. Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 147, Hasdeu și Densusianu consideră forma anin anterioară lui arin. Der. anină, s. f. (fruct de arin); aninaș, s. m. (liliac sălbatic); aninet, aniniș, s. n. (pădurice de arini); ariniște, (var. aniniște), s. f. (ariniș).

arínă s. f. – Nisip. Mr. arină. Lat. ărēna (Pușcariu 120; Candrea-Dens., 87; REW 630; DAR; Philippide, II, 632); cf. alb. rerë, it. rena, prov., sp. arena, v. fr. areine, port. area. Este înv. în limba literară, dar este încă viu în graiul din Trans. Der. arina, vb. (a amesteca cu nisip; a freca cu nisip); ariniș, s. n. (teren nisipos); arinos, adj. (nisipos); megl. arinos (Pușcariu 122 consideră că provine de la lat. arenosus, cf. it. renoso, prov., cat. arenos, sp., port. arenoso).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARÍN (lat. *alninus) s. m. Nume dat speciilor de arbori sau arbuști din genul Alnus, familia betulaceelor, cu flori în amenți; anin. ♦ A. alb = arbore înalt pînă la 20 m, cu frunze ovate, dințate, pe dos cenușiu-păroase (Alnus incana) A. negru = arbore înalt pînă la 28 m, cu frunze aproape rotunde, lipicioase (Alnus glutinosa) A. de munte = arbust înalt pînă la 4 m, cu frunze mici, ovate sau eliptice, dințate (Alnus viridis).

ALNUS Gaertn. ANIN, fam. Betulaceae. Gen originar din regiunile emisferei nordice, cca 45 specii, arbori și arbuști rezistenți la ger. Mugurii sînt așezați pe o codiță lungă, flori unisexuat-monoice în amenți fasciculați (cei femeii scurți, cca. 0,5 cm, grupați în raceme, cei masculi lungi, cca 8 cm). Fructele, achene mici, turtite, aripate, negre ca niște mici conuri, lungi pînă la 3 cm (Pl. 5, fig. 26).

Alnus glutinosa Gaertn. « Anin negru ». Specie cu flori unisexuat-monoice, în amenți (cei femeii cu pedicele lungi, verzui, cei masculi lungi, pînă la 12 cm, maro-închis-violet). Fructe, samare cu aripi, conulețe de 2 cm lungime, pînă la 5 în raceme. Tulpină dreaptă, cilindrică, înaltă pînă lă 27 m. Frunze (rotund-obovate) pînă la 10 cm lungime, pețiolate, la vîrf emarginate sau rotunjite, la bază cuneate, pe margini inegal-dublu-serate. Lujeri și muguri fără peri, la început lipicioși.

Alnus incana (L.) Moench, « Anin alb ». Specie care înflorește în febr. înainte de înfrunzire. Conulețe pînă la 10 mm, dispuse pînă la 8 în ciorchine. Fruct, samară pentagonală, aripată. Tulpină pînă la 22 m, cu scoarță netedă, cenușie, lucioasă. Lujeri și muguri păroși, nelipicioși. Frunze (pînă la 10. perechi de nervuri, late-ovat-eliptice, lungi pînă la 10 cm, vîrf acut, baza rotunjită sau cordată) verzi-cenușii-închis pe față, pe dos albe-cenușii-pubescente.

Alnus viridis (Chaix) DC. (syn. Alnus alnobetula Hartig). Arbust pînă la 2 m înălțime, cu tulpini, uneori, tîrîtoare. Lujeri măslinii, muguri fără pedicel. Frunze de la ovate pînă la eliptice, cu vîrf acut, pînă la 10 perechi de nervuri, serate pe margini și cu smocuri de perișori, ca și la celelalte specii, la baza nervurilor de pe partea inferioară.,

Intrare: arin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arin
  • arinul
  • arinu‑
plural
  • arini
  • arinii
genitiv-dativ singular
  • arin
  • arinului
plural
  • arini
  • arinilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anin
  • aninul
  • aninu‑
plural
  • anini
  • aninii
genitiv-dativ singular
  • anin
  • aninului
plural
  • anini
  • aninilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ainin
  • aininul
plural
  • ainini
  • aininii
genitiv-dativ singular
  • ainin
  • aininului
plural
  • ainini
  • aininilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ainine
  • aininele
plural
  • ainini
  • aininii
genitiv-dativ singular
  • ainine
  • aininelui
plural
  • ainini
  • aininilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arim
  • arimul
plural
  • arimi
  • arimii
genitiv-dativ singular
  • arim
  • arimului
plural
  • arimi
  • arimilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arime
  • arimele
plural
  • arimi
  • arimii
genitiv-dativ singular
  • arime
  • arimelui
plural
  • arimi
  • arimilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arinde
  • arindele
plural
  • arinzi
  • arinzii
genitiv-dativ singular
  • arinde
  • arindelui
plural
  • arinzi
  • arinzilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arine
  • arinele
plural
  • arini
  • arinii
genitiv-dativ singular
  • arine
  • arinelui
plural
  • arini
  • arinilor
vocativ singular
plural
Intrare: arină (ariniște)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ari
  • arina
plural
  • arine
  • arinele
genitiv-dativ singular
  • arine
  • arinei
plural
  • arine
  • arinelor
vocativ singular
plural
Intrare: arină (fruct)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ari
  • arina
plural
  • arine
  • arinele
genitiv-dativ singular
  • arine
  • arinei
plural
  • arine
  • arinelor
vocativ singular
plural
Intrare: arină (nisip)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ari
  • arina
plural
  • arine
  • arinele
genitiv-dativ singular
  • arine
  • arinei
plural
  • arine
  • arinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arin, arinisubstantiv masculin

  • 1. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze ovale, dințate și cu flori verzui-roșietice, grupate în amenți (Alnus). DEX '09 DLRLC
    sinonime: arin
    • format_quote Stăteam tolăniți ca zeități mărunte Pe nisipul arzător Împestrițat cu tufe de arini și răchite. BENIUC, V. 23. DLRLC
    • format_quote Peste vîrfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. EMINESCU, O. I 206. DLRLC
    • diferențiere Arbore din familia betulaceelor, cu frunze ovale, lipicioase pe partea superioară și păroase pe partea inferioară, cu flori verzui-roșietice, în formă de spic, care crește pe malurile râurilor de munte și prin păduri umede de șes și este întrebuințat pentru împădurirea terenurilor umede (Alnus glutinosa); alin negru, arinaș. MDA2
  • 2. Fructul arinului. MDA2
  • 3. Lăstăriș. MDA2
    sinonime: lăstăriș
  • 4. Lăstar. MDA2
    sinonime: lăstar
  • 5. popular Pădure tânără. MDA2
  • chat_bubble compus Arin alb, arin roșu, arin cenușiu, arin de munte = plantă din familia betulaceelor, foarte asemănătoare cu arinul, cultivată uneori ca plantă ornamentală (Alnus incana). MDA2
  • chat_bubble compus Arin de munte, arin verde = planta Alnus viridis; liliac de munte. MDA2
etimologie:

ari, arinesubstantiv feminin

  • 1. Fructul arinului. DLRM
etimologie:
  • arin DLRM

ari, arinesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.