arina [At: LB / Pzi: ~nez / E: arină¹] (Trs) 1-2 vtr A (se) curăța cu nisip. 3 vr (D. cuțite) A se curăța prin înfigere repetată în pământ nisipos. 4 vt (Rar) A presăra cu nisip.

arină³ sf [At: HEM 1660 / Pl: ~ne / E: arin] Ariniște.

arină² sf [At: MARIAN, CH. 52 / V: ani- / Pl: ~ne / E: arin] Fructul arinului.

arină¹ sf [At: COD. VOR., ap. DA / V: (îrg) -iră, ani- / Pl: ~ne / E: lat arena] (Înv) 1 Nisip. 2 (Trs) Nisipul fin al râurilor. 3 (Reg) Nisip cu pietre. 4 Plajă.

ariră sn vz arină¹

ARINĂ² sf. (HASD.) = ANINĂ¹.

†ARINĂ¹ sf. Trans. Nisip [lat. arena].

ARINĂ s. f. (Învechit și regional) Nisip.

ARINĂ¹ s. f. (Înv. și reg.) Nisip. – Lat. arena.

ARINĂ², arine, s. f. Fructul arinului. – Din arin.

2) anínă și arínă f., pl. e (d. anin, arin). Ament orĭ fruct de anin.

1) arínă f., pl. inuz. e și ĭ (lat. arena. V. arenă). Vechĭ. Nisip. Azĭ. Est. Anină, pămînt amestecat cu apă care, cînd sapĭ un puț, apare în ainte de a apărea apa curată.

2) arínă, V. anină 2.

arină s. f., pl. arine

anină (fructul aninului).

arină s. f. – Nisip. Mr. arină. Lat. ărēna (Pușcariu 120; Candrea-Dens., 87; REW 630; DAR; Philippide, II, 632); cf. alb. rerë, it. rena, prov., sp. arena, v. fr. areine, port. area. Este înv. în limba literară, dar este încă viu în graiul din Trans. Der. arina, vb. (a amesteca cu nisip; a freca cu nisip); ariniș, s. n. (teren nisipos); arinos, adj. (nisipos); megl. arinos (Pușcariu 122 consideră că provine de la lat. arenosus, cf. it. renoso, prov., cat. arenos, sp., port. arenoso).

ARINĂ s. v. nisip, plajă.

arină s. v. NISIP. PLAJĂ.

ARINĂ s. f. (Mold.) Nisip. A: O mulțime de cuconi, ca arina mărit de mulți. DOSOFTEI, VS. Voi mulțî sămînța ta ca stealele ceriului și ca arina cea pre lîngă budza mării. DP, 14^v; cf. DOSOFTEI, PS; DP, 5^v; NCCD (gl.). //B: Pĕsok. Năsipul. Arină. LEX. 1683, 51^v. Etimologie: lat. arena.