3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arínă2 sf [At: MARIAN, CH. 52 / V: ani- / Pl: ~ne / E: arin] Fructul arinului.

arínă1 sf [At: COD. VOR., ap. DA / V: (îrg) -iră, ani- / Pl: ~ne / E: lat arena] (Înv) 1 Nisip. 2 (Trs) Nisipul fin al râurilor. 3 (Reg) Nisip cu pietre. 4 Plajă.

arínă3 sf [At: HEM 1660 / Pl: ~ne / E: arin] Ariniște.

ARÍNĂ s. f. (Învechit și regional) Nisip.

ARÍNĂ2, arine, s. f. Fructul arinului. – Din arin.

ARÍNĂ1 s. f. (Înv. și reg.) Nisip. – Lat. arena.

ARINĂ s. f. (Mold.) Nisip. A: O mulțime de cuconi, ca arina mărit de mulți. DOSOFTEI, VS. Voi mulțî sămînța ta ca stealele ceriului și ca arina cea pre lîngă budza mării. DP, 14v; cf. DOSOFTEI, PS; DP, 5v; NCCD (gl.). //B: Pĕsok. Năsipul. Arină. LEX. 1683, 51v. Etimologie: lat. arena.

1) arínă f., pl. inuz. e și ĭ (lat. arena. V. arenă). Vechĭ. Nisip. Azĭ. Est. Anină, pămînt amestecat cu apă care, cînd sapĭ un puț, apare în ainte de a apărea apa curată.

2) anínă și arínă f., pl. e (d. anin, arin). Ament orĭ fruct de anin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARÍNĂ s. v. nisip, plajă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arínă s. f. – Nisip. Mr. arină. Lat. ărēna (Pușcariu 120; Candrea-Dens., 87; REW 630; DAR; Philippide, II, 632); cf. alb. rerë, it. rena, prov., sp. arena, v. fr. areine, port. area. Este înv. în limba literară, dar este încă viu în graiul din Trans. Der. arina, vb. (a amesteca cu nisip; a freca cu nisip); ariniș, s. n. (teren nisipos); arinos, adj. (nisipos); megl. arinos (Pușcariu 122 consideră că provine de la lat. arenosus, cf. it. renoso, prov., cat. arenos, sp., port. arenoso).

Intrare: arină (ariniște)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ari
  • arina
plural
  • arine
  • arinele
genitiv-dativ singular
  • arine
  • arinei
plural
  • arine
  • arinelor
vocativ singular
plural
Intrare: arină (fruct)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ari
  • arina
plural
  • arine
  • arinele
genitiv-dativ singular
  • arine
  • arinei
plural
  • arine
  • arinelor
vocativ singular
plural
Intrare: arină (nisip)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ari
  • arina
plural
  • arine
  • arinele
genitiv-dativ singular
  • arine
  • arinei
plural
  • arine
  • arinelor
vocativ singular
plural

arină (fruct)

  • 1. Fructul arinului.
    surse: DLRM

etimologie:

  • arin
    surse: DLRM

arină (nisip)

etimologie: