2 intrări

13 definiții

aríl2 sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr aryle] (Chm) Radical organic monovalent obținut dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

aríl1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr arille] (La fructe) Partea cărnoasă care acoperă parțial (sau total) sămânța Si: arilod.

ARÍL s. m. (Chim.) Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. aryle.

ARÍL s. m. (Chim.) Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. aryle.

ARÍL s. n. Radical care derivă de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din moleculă. – Fr. aryl.

Încadrarea ca s.n. este probabil greșită. - gall

aríl1 (radical organic) s. m.

aríl2 (înveliș al unor semințe) s. n., pl. aríle

aríl (chim.) s. m., pl. aríli

ARÍL s.m. Radical derivat de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din moleculă. [< fr. aryle].

ARÍL s.n. (Bot.) Îmbrăcămintea externă, cărnoasă a fructelor; arilod. [< fr. arille, cf. lat. arillus].

ARÍL1 s. m. radical organic monovalent derivat de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (< fr. aryle)

ARÍL2 s. n. înveliș cărnos, viu colorat, al unor semințe. (< fr. arille)

Intrare: aril (bot.; -e)
aril (bot.; -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aril arilul
plural arile arilele
genitiv-dativ singular aril arilului
plural arile arilelor
vocativ singular
plural
Intrare: aril (chim.; -i)
aril (chim.; -i) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aril arilul
plural arili arilii
genitiv-dativ singular aril arilului
plural arili arililor
vocativ singular
plural