opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARIL s. m. (Chim.) Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. aryle.

ARIL s. m. (Chim.) Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. aryle.

aril2 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr aryle] (Chm) Radical organic monovalent obținut dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

aril1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr arille] (La fructe) Partea cărnoasă care acoperă parțial (sau total) sămânța Si: arilod.

ARIL s. n. Radical care derivă de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din moleculă. – Fr. aryl.[1]

  1. Încadrarea ca s. n. este probabil greșită. — gall

ARIL s.m. Radical derivat de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din moleculă. [< fr. aryle].

ARIL s.n. (Bot.) Îmbrăcămintea externă, cărnoasă a fructelor; arilod. [< fr. arille, cf. lat. arillus].

ARIL1 s. m. radical organic monovalent derivat de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (< fr. aryle)

ARIL2 s. n. înveliș cărnos, viu colorat, al unor semințe. (< fr. arille)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aril1 (înveliș al unor semințe) s. n., pl. arile

!aril2 (radical organic) s. m., pl. arili

aril1 (radical organic) s. m.

aril2 (înveliș al unor semințe) s. n., pl. arile

aril (bot.) s. n.

aril (chim.) s. m., pl. arili

Intrare: aril (bot.)
aril2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aril
  • arilul
  • arilu‑
plural
  • arile
  • arilele
genitiv-dativ singular
  • aril
  • arilului
plural
  • arile
  • arilelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: aril (chim.)
aril1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aril
  • arilul
  • arilu‑
plural
  • arili
  • arilii
genitiv-dativ singular
  • aril
  • arilului
plural
  • arili
  • arililor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aril, arilesubstantiv neutru

  • 1. botanică Îmbrăcămintea externă, cărnoasă a fructelor. DN
    sinonime: arilod
etimologie:

aril, arilisubstantiv masculin

  • 1. chimie Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.