6 definiții pentru aril (bot.; -e)

aríl1 (radical organic) s. m.

aríl2 (înveliș al unor semințe) s. n., pl. aríle

aríl1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr arille] (La fructe) Partea cărnoasă care acoperă parțial (sau total) sămânța Si: arilod.

ARÍL s.n. (Bot.) Îmbrăcămintea externă, cărnoasă a fructelor; arilod. [< fr. arille, cf. lat. arillus].

ARÍL2 s. n. înveliș cărnos, viu colorat, al unor semințe. (< fr. arille)

Intrare: aril (bot.; -e)
aril (bot.; -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aril arilul
plural arile arilele
genitiv-dativ singular aril arilului
plural arile arilelor
vocativ singular
plural